Him & I

Capitolul 11

       Mă trezesc înconjurată de un braț solid. Aseară am dormit cu Drew. Zâmbesc și mă întorc cu fața spre el. Este atât de liniștit când doarme. Nu mai este încruntat. Arată bine chiar și de dimineață...pe lângă mine care arăt groaznic. Mă uit atent la el. Îi d-au câteva fire din părul răvășit de pe frunte. Când văd că începe să se trezească îmi închid ochii. El mă pupă pe frunte, iar eu zâmbesc.
       -Se pare că avem o mincinoasă printre noi. De ce te prefaci că dormi? Spune Drew în timp ce îmi apucă nasul între două degete.
       -Eu mincinoasă? Nu mă prefăceam. M-ai trezit tu.
       -Da da...cum spui tu.
       Ne oprim din vorbit și ne uităm unul la altul. Drew mă strânge în brațe. Fără să stau pe gânduri îmi lipesc buzele peste buzele lui. Nu știu cum o să îi explic asta, dar nu mă interesează. În clipa asta simt doar nevoia de sărutul lui. Când ne desprindem din sărut, Drew se uită la mine atent.
       -Abby...nu e bine ce facem. Noi doi avem doar o relație falsă. Mai bine nu mai facem asta.
       -Îmi pare rău Drew. Nu știu ce s-a întâmplat cu mine. Ai dreptate. Îi spun eu zâmbind, deșii înăuntru mă spărgeam în bucăți.
       Mă ridic din pat și mă duc la dulap să-mi i-au niște haine, iar apoi plec din cameră spre baie. Înainte să închid ușa în urma mea îl aud pe Drew oftând. Fug repede spre baie. Am nevoie de un dush fierbinte care să mă liniștească umpic. Intru în dush și las apa caldă să mă aline. De ce? De ce nu poate să o uite pe "Cenușăreasa" lui? Lacrimile îmi curg odată cu picurii de apă. Mereu o să fiu singură. Acum nu mă gândesc să fiu cu altcineva în afară de el. Stau în dush de 15 minute ca să îmi pot domolii lacrimile. Cum îmi poate spune asta? Cum...? Să îmi spună că nu e bine. Nu el a început asta? Nu el m-a sărutat primul? Ce naiba se înâmplă cu el? De ce își bate joc de mine? De ce m-a ales fix pe mine? Prea multe întrebări la care nu găsesc un răspuns.
       Mă decid în sfârșit să ies din dush. Am ochii umflați, dar nu îmi pasă...dacă o să mă întrebe cineva o să le spun că mi-am băgat ceva în ochi, șampon...habar n-am. Îmi înconjor un prosop în jurul corpului și în cap apoi mă proptesc în fața oglinzii și mă uit la mine, la corpul meu. Mă critic singură. Ceea ce îmi face și mai rău. Mă îmbrac cu o pereche de pantaloni de trening gri și un tricou alb și larg. Îmi șterg părul mai bine, apoi îl las să pe spate, să se usuce singur. Nu am un păr foarte lung, dar nici foarte scurt...este mediu.
       Ies din baie și mă duc în cameră, unde nu mai găsesc pe nimeni. Mă trântesc cu fața în pernă și deodată simt un parfum bărbătesc. Parfumul lui Drew a rămas pe perna mea. Măcar dacă nu o să fiu lângă el, o să fie parfumul lui. Chicotesc și strâng perna în brațe. Fără să îmi d-au seama o lacrimă mi se prelinge pe obraz. Îmi i-au căștile și îmi bag o melodie tristă...eu chiar știu să îmi ridic moralul. Stau cu ochii închiși și cu nasul în pernă. Lacrimile îmi curg șiroaie. Deodată simt pe cineva lângă mine. Deschid ochii și mă ridic repede.
       -Alice. Tu nu ești sănătoasă? De ce te furișezi așa?
       -Eu am strigat la tine și nu m-ai auzit. Nu e vina mea. Coboară odată, eu și băieții te așteaptăm la masă. Dă să plece, dar se întoarce și îmi spune: După ce pleacă vom vorbii...vreau să știu de ce plângeai.
       Deci nu au plecat. Mă ridic din pat și văd pe scaunul meu tricoul lui Drew. Sper să găsesc unul la fel în dulapul lui tata. Ca să îl păstrez eu pe al lui. O să am și o discuție serioasă cu Alice astăzi. O să-i spun adevărul. Am nevoie de cineva lângă mine. Cobor scările, trec prin living și mă duc în bucătărie. Spun în silă un "Neața.", iar apoi mă așez pe scaun. Alice a făcut omletă și clătite. Toți mănâncă, dar mie nu îmi e poftă. Doar stau și învârt furculița prin farfurie. Îmi d-au seama că s-ar putea să-i d-au de înțeles lui Drew, dar nu prea îmi pasă.
       -Ai de gând să mănânci sau trebuie să te hrănesc eu? Spune Drew.
       -Nu îmi e foame.
       -Tu mereu spui asta. Nici aseară nu ai mâncat.
       -Pentru că nu îmi e foame. Ce nu înțelegi? Mă răstesc eu.
       Știu că mă comport prostesc, dar nu mă pot controla. Se preface că îi pasă de mine. Asta mă enervează la culme. Alice și Case se ridică și pleacă în living. Perfect. Acum rămân cu el. Îl văd pe Drew cum se ridică. Mă gândeam că vrea să plece, dar se așează pe scaunul de lângă mine. Apucă furculița și ia în ea omletă.
       -Haide Abby. Deschide gura și mănâncă. Ți-am zis că o să te hrănesc eu, dacă tu nu vrei să mănânci.
       -De ce Drew?
       -Cum adică Abby? De ce?
       -De ce te prefaci că îți pasă? Mă enervează chestia asta.
       -Nu mă prefac Abby. Suntem prieteni. Ai fost alături de mine în astea 2 săptămâni, mai mult decât oricine. Normal că îmi pasă.
       Nu mai spun nimic. Doar deschid gura, iar acesta îmi bagă fuculița plină cu omletă în gură. Mestec în silă, chiar dacă omleta e foarte bună. Prieteni. Suntem prieteni. Nimic mai mult. Te-a refuzat indirect Abby. Ce toantă...și îți făceai speranțe. Ești o proastă Abby. Oftez la propriile mele gânduri.
       -Ce s-a întâmplat Abby? Întrebă Drew care mă scoate din gândurile mele.
       -Nimic, doar că nu prea mă simt bine.
       -Dacă e din cauza fazei din dormitor, îmi pare rău. Dar în continuare îmi susțin punctul de vedere.
       -Poftim? Nu. Nici eu nu știu de ce am făcut asta. Eram prea somnoroasă. Scuze. Chiar sunt proastă uneori.
       -Mă simt ușurat atunci. Iar tu nu ești proastă Abby.
       Plecăm acum spre living. Drew nu m-a lăsat până nu am mâncat și o clătită.
       -Abby. Adu-mi te rog hainele, mă voi duce la baie. Spune Drew.
       -Imediat. Spun și fug spre dormitorul părinților mei. Cotrobăi prin dulap și găsesc un tricou exact ca a lui Drew. A fost foarte simplu ținând cont că e un simplu tricou negru.
       Mă duc la baie, bat la ușă, iar Drew o deschide. Avea doar un prosop ce îi înconjura talia. Îmi dreg vocea ca să-mi revin, dar simt că leșin. Îmi pun repede mâna la ochi, iar el râde. Îi întind hainele, el le ia și apoi închide ușa. Expir zgomotos. Doamne...băiatul ăsta arată atât de bine.
       După 5 minute, Drew iese din baie și vine în living.
       -Haide Case. Să mergem.
       Eu și Alice îi conducem până la ușă, ea îl sărută pe Case, iar Drew îmi dă un sărut scurt pe buze, apoi pleacă.
       -Abby. Trebuie să vorbim. Spune Alice după ce închide ușa.
       -Asta voiam sa zic și eu...