I can't help but love you (boyxboy)

2

interviul.

Îmi frec palma de pielea gâtului și îi privesc mai mult încordat pe cei doi reporteri. Nu am avut de ales, am fost la un moment dat nevoit să accept toată această ofertă. Poate nu-mi plăcea, dar mai tot din ce se învârtea în jurul meu nu-mi plăcea. Nici nu puteam să-i reproșez Milenei nimic după ce mi-a făcut deoarece era însărcinată, astfel că acum urma să fiu terorizat.

Doar idioții stau și citesc astfel de articole!

— Am și eu condițiile mele, îmi încrucișez brațele la piept.

Unul dintre ei mă privi ușor cam nemulțumit, dar nu surprins.

— Mda, era de așteptat, murmură mai mult pentru sine cel cu gură mai mare.

— În primul rând, vreau un singur reporter. Am crezut că doi sunt suficienți, dar deja mă doare capul de la amândoi. Și nici nu vă vrea pe voi.

Bărbatul se încruntă. 

— Glumiți? Vocea îi tremura ușor. 

— Par eu să glumesc? 

— Doi și așa este foarte puțin. Este o muncă imensă, mai ales când vine vorba de dumneavoastră. Încercăm să oferim cea mai bună calitate a proiectului. 

Îmi arcuiesc o sprânceană și îmi așez un picior peste celălalt, complet indiferent de cuvintele bărbatului din fața mea.

— Și ar trebui să mă intereseze pe mine asta? Ar trebui să apreciați că accept cel puțin chiar și în așa mod.

Nu puteam să nu observ expresiile dezamăgite de pe fețele lor, dar de asemenea și încordate. S-ar presupune că ar fi unii dintre cei mai buni angajați, de ce clachează atât de prost.

— Da, domnule Wallace, înțelegem punctul dvs de vedere… dar trebuie să ne înțelegi și dvs pe noi. Dacă ați explica mai în detaliat care sunt problemele dvs cu noi în particular, poate am putea rezolva problema.

— Mă călcați pe nervi, puteți rezolva asta? Îl privesc interesant, în timp ce îmi tot mișcam piciorul.

Privirea îi coboară înspre piciorul meu, probabil realizând repede că nu mai aveam multă răbdare. Erau atât de neisprăviți, deja îmi jucau pe nervi.

— Nu o să vă încurcăm absolut deloc. Nici nu o să observați prezența noastră. Noi doi suntem cei mai buni, ne-au trimis editorii și credeți-ne că nu o sa vă dezamăgim.

Iau o gură adâncă de aer și îmi lipesc degetele de frunte.

— Deja ați făcut-o. Sunt pe cale de a refuza contractul, deci ori iese după cum vreau eu, ori puteți să nu vă mai întoarceți. 

— Ne pare rău! Atunci rămâne după cum doriți dumneavoastră, alte preferințe aveți?

Îmi trec degetele prin păr și îmi frământ părul gândindu-mă concentrat. O lună aveam să sufăr, dar contractul acesta era comutativ. Odată ce l-am semnat, nu mai aveam dreptul de a îl schimba, dar dacă nu mă gândesc acum bine, o să regret mai târziu.

— Aproape am uitat, nu mai devreme de ora 12. Diminețile sunt oribile și fără voi pe capul meu.

Unul dintre ei lua deja notițe, în timp ce celălalt asculta mai mult cu frică.

— Dar avem în contract inclus rutina dvs de zi… murmură încordat.

Expir lung.

— Includeți toate tâmpeniile în contract. Bine, doar o zi va fi excepție, vedem noi cum o să rezolvăm atunci, îmi flutur mâna.