I can't help but love you (boyxboy)

17

Albastru.

Ușa se deschide, iar cu pași apăsați și cu un zâmbet larg intră Leo. Avea în mână ghiozdanul lui obișnuit și mă salută scurt.

— Îmi pare sinceeeer rău că am întârziat, zice bărbatul și își aruncă ghiozdanul pe scaun.

— Prea puțin accent ai pus pe "e", nu știu cât de sincer ai fost.

— Foarte sincer. Tu ce faci acolo? Își lipește palmele de marginile biroului meu și își întinde gâtul înspre direcția mea.

Stăteam la calculator, sortând câteva emailuri. Secretara îmi era cea care-mi răspundea la majoritatea emailurilor (acum o face înlocuitoarea ei), dar eu le primeam pe cele mai importante. În special cele care aveau legătură cu proiectul meu nou, prea multă presiune, iar rezultatele erau foarte încete. 

Acum că mă gândeam la proiect, cred că astăzi trebuia să vorbesc despre el în mod public.

— Lucru. Ca întotdeauna. Doar am plecat ieri mai devreme, așa că recuperez acum. 

Îi simt degetele pe bărbia mea, iar bărbatul își lipi cast buzele de ale mele, luându-mă prin surprindere, făcându-mă să tresar scurt. Un surâs îi scapă buzele și cred că am roșit.

— Când ești concentrat pari atât de diferit, zâmbi.

— Ăsta a fost ceva salut de-al tău?

— Poți să-i zici și așa, chicoti. Dar e mai special. Doar pentru tine.

— Interesant, îmi mut bărbia înspre monitor.

Poate nu se mai vedea așa de tare cum eram jenat. Omul ăsta ar putea să mă omoare. La propriu. Nu prea greu. Și doar el.

— Azi e ziua întrebărilor plictisitoare, își scoase din ghiozdanul carnețelul și pufni în momentul în care începuse să răsfoiasca prin el.

Faptul că m-a sărutat atât de la întâmplare era prea surprinzător pentru mine. Adică nici nu încerca să mă bage în pat sau ceva de genu— doar mă sărutase (!) Probabil cu scopul de a mă băga în mormânt sau ceva asemănător. 

Minunat, acum doar la asta mă voi gândi. 

Toată ședința.

Toată ora.

Întreaga zi.

Dă-o naibii, întreaga săptămână. 

Dacă nu, chiar toată luna.

Îți imaginezi cât de mișto era să-i fii doar un fuck buddy? Dar dacă erai împreună cu el— cât de mișto ar fi fost după? Nici nu mă puteam gândi. Doar învârteam singur cuțitul în rană.

Strigă gelozia în mine.

— Nu o să te deranjez foarte tare, sunt întrebări la care pot să răspund și singur.

— Ce fan adevărat ești, îi zâmbesc. Uite, îți trimit pe email după detaliile despre proiect, o să le incluzi în interviu.

— Ca și făcut, sir. Despre ce e proiectul ăla? Mă întreabă curios.

— Nu ceva foarte extravagant. Deschid o serie de hoteluri Wallace în întreaga Europa. Am încercat să țin asta ascuns față de presă, dar acum este momentul adevărului. Deoarece în mai puțin de o lună o să fac deschiderea oficială. Îmi trebuie publicitate. 

Mă privește puțin frapat și înghite în sec. 

— Fuck, asta chiar e impresionant. Și eu am făcut azi ceva impresionant. Am învățat să-mi leg singur cravata. Pentru prima dată normal, de obicei mi-o lega altcineva.