I can't help but love you (boyxboy)

5

așchia.

Azi trebuia să-i "examinez" rutina la sală. Atunci când l-am anunțat de asta, puteam efectiv citi de pe chipul său că era deja sătul, dar a acceptat oricum— măcar nu trebuia să mă complic mai mult. Ultimul lucru de care aș mai fi în stare ar fi o luptă emoțională cu Chris, deoarece înainte făcea mai tot ce-l rugam, dar acum este complet diferit de ceea de m-am obișnuit.

— Antrenorul meu o știe, îl poți întreba, îmi zice plictisit în timp ce își seta banda de alergat.

— Măcar ții cont de o rutină?

Îmi aruncă o privire urâtă. 

— Cine mă crezi?

— Trebuie să scriu aici ce faci tu. Nu-mi pasă de rutina ta, dar o să vorbesc și cu antrenorul tău mai târziu.

El oftă lung și își încrucișează brațele la piept. Nu părea prea mulțumit de întreaga situație. 

— Problema este că nu prea te vreau pe tine pe capul meu. Nu-mi place când lumea mă privește, mai ales când în lumea asta se clasifică oamenii enervanți ca voi, își flutură mâna. 

— Ai semnat deja contractul, îi explic neinteresat.

Nu aveam de gând să mă mișc de aici. Putea să turbeze de nervi, aici făceam după cum voiam eu, nu după cum vrea sufletul lui.

Lovi cu piciorul ușor în aparat, setându-și una dintre cele mai mari viteze, începând să fugă.

— Uite, Leo, îți ofer o șansă. Poți pleca acum, iar eu îți trimit un mesaj cu rutina mea odată de la antrenor. Nu vreau asta, acum nu am chef de tine. Scapi ușor, nu? Poți face absolut ce vrei în schimb.

Iau o gură adâncă de aer.

— Îți place de obicei să fugi atât de repede din prima fără încălzire? Îi evit complet oferta.

— Nu, tu mă stresezi.

— Eu cu ce? Stau într-un colț și nici nu te deranjez?

— Îmi pui întrebările astea tâmpite.

Era într-o dispoziție proastă. Poate în prima zi nu se simțise prea bine, dar astăzi în genere era înțepat rău de tot. S-o fi trezit cu fața la perete— nici eu nu mai știu. Cel puțin de data aceasta nu eram eu vinovat, deși expresia îi era pierdută pe chip, iar buzele lipite într-o linie dreaptă.

— Ce le recomanzi persoanelor care decid că-și doresc să obțină un corp precum al tău? Citesc întrebarea din script.

— Să nu citească articole penibile de pe internet.

Oftez lung.

— Dacă ești frustrat, nu trebuie să-ți verși nervii pe altcineva, îmi arcuiesc o sprânceană.

— Nu ar putea să-mi pese mai puțin de ceea ce spui tu.

— Nici pe mine nu mă încântă prea mult discuția cu tine, mai ales când te comporți precum un măgar, Chris, dar nu am altă alegere. 

— Săracul de tine, îmi replică pe un ton sarcastic.

Acum setă viteza maximă.

— Cât de des frecventezi sala?

Nu-mi răspunse, concentrându-se strict pe fugit. I-aș fi repetat întrebarea, dar părea prins în lumea sa proprie și nu mă asculta oricum. Iar dacă mă asculta, pur și simplu mă evita. Bărbatul ăsta… a fost și acum 3 ani atât de încăpățânat? Nu țin minte să se fi comportat cu mine așa, dar acum chiar dacă deja este diferit, mă așteptam totuși la măcar o bucățică din el să fie precum era înainte. S-a schimbat foarte mult se pare.