Copil.— Deci ești însărcinată? O întreb pe Alysha și îmi arcuiesc o sprânceană.
Arunc analizele pe masă și o urmăresc curios cu privirea pe soția mea.
— Da, răspunsul ei era sec.
Mă las pe speteaza fotoliului.
— Iar noi nu am avut sex de mai bine de un an…
— Știu, Chris, nu sunt uitucă.
Iau doar o gură de aer.
— Câte luni?
— Patru.
— Vorbești cu tatăl copilului?
— Suntem într-o relație încă.
— Înțeleg. Ce vrei să faci acum?
Fata mă privi fixă pentru câteva secunde și expiră lung. Își verifică telefonul și cu toată nepolitețea ei, mă evita și îi scrie cuiva un mesaj.
— Să divorțăm. Mai mult ne complicăm singuri, nu suntem formați unul pentru celălalt, suntem fix paraleli.
Iar aici nu o puteam contrazice.
— Mă gândeam și eu la asta, îi răspund sincer.
— Tragem prea mult de mariajul ăsta. Era distrus de înainte de a începe. Îți place de roșcatul ăla de înainte de a apărea eu în cadru. Nu am idee cum aș putea eu concura cu asta.
— Așa a fost să fie. M-am căsătorit de dragul familiei.
— De parcă scopurile mele au fost mai diferite.
— Unii părinți cer prea mult de la proprii copii.
Dă din cap pozitiv drept răspuns și îi zâmbesc scurt în schimb. Cel puțin a luat ea inițiativa. Eu voiam să pun punct de ceva timp deja, doar nu aveam suficientă putere emoțională încât să fiu cel care pune punct primul. Aveam prea multe probleme pe cap, îmi rămânea doar să mă prefac că suntem fericiți.
Acum mă puteam bucura de gustul libertății depline.
— Mă bucur că am ajuns la o concluzie comună, surâse.
— De parcă nu era de așteptat. Îți mulțumesc oricum. Pe parcursul ultimilor 3 ani cel puțin nu am fost presat de obligația de a mă căsători. Sincer să fiu, eram ușor speriat că vei deveni prea nesuferită după nuntă.
Chicoti.
— Te rog. Eram doar frustrată că eram obligată să te accept. Plăceam pe altcineva atunci. Mi-am vărsat toți nervii pe tine.
— Ironic. Eram amândoi într-o situație prea asemănătoare. Măcar m-ai ajutat să trec peste moartea mamei mele, nu ai fost o prietenă atât de rea.
— Prima dată aud un compliment din partea ta după nuntă.
Pufnesc amuzat și îmi rezem bărbia în palmă.
— Scuze, nu sunt un gentleman. Sper ca viitorul tău soț să te complimenteze mai des.
— Sper și eu. Când ne întâlnim pentru deciziile finale?
— Când ești tu liberă. Nu mă interesează atât de mult, sincer.
— Okay, te anunț atunci.
— Dar nu direct prin secretară că următoarea lună nu va veni la lucru. Probabil următoarele două luni chiar, nu am habar cât nu o să fie.
CITEȘTI
I can't help but love you (boyxboy)
Romance[ Volumul 2 din cartea "I can't help but want you"] ai reușit să-mi cucerești inima înainte să știu că aveam una. îneacă-mă în cuvinte. dar nu în cuvinte simple- șopteste-mi numele cu atâta ardoare încât să nu-l uit vreodată. șoptește-mi numele cu...