I can't help but love you (boyxboy)

14

Boala.

Amestecam ouălele în tigaie înspre încercarea unei omlete. Părea să iasă ceva, astfel ca adaug și câteva bucăți de carne, potrivind cu sare. Iau o gură și murmur pozitiv. Părea decent. Nu cel mai gustos mic dejun din istorie, însă era comestibil.

Acum câțiva ani știam că-i place pastele, dar sunt prea prost la gătit încât să fac ceva de genu, astfel că m-am fixat pe ceva mai simplu. Decât să-l intoxific alimentar din greșeală, prefer să mă limitez la ceea ce știu să fac.

Aud pași, iar când mă întorc, îl văd pe el. Zâmbesc inconștient și mă întorc spre aragazul din fața mea înapoi. Încă era doar în boxeri, așa cum m-am chinuit ieri să-l dezbrac încât să poată dormi. A fost foarte… încăpățânat, ce pot zice. Dar m-am ținut puternic.

— Să-l văd pe Chris gătind, ce sărbătoare mai este azi? Chicoti și cu pași leneși se apropie mai mult de mine.

— Doar îmi demonstrez talentul.

Pufni scurt, iar eu îi fac semn înspre masă. Se așeză reticent și se rezemă de speteaza canapelei, lovind cu buricul degetului în birou.

— Credeam că ai plecat, murmură abia auzit.

— Nu, încep mai târziu azi, îi răspund. 

De fapt poate aveam astăzi programul încărcat, mai ales că multe dintre activitățile de ieri s-au mutat pe azi, însă nu aveam de gând să-l las singur pe roșcat chiar de dimineață. Chiar voiam să-l aud treaz și poate o parte din mine spera că o să își dorească să continue dorința de aseară.

Agh, greu am mai adormit noaptea aceasta. Și tot devreme m-am trezit.

— Îmi pare rău sincer, își drege glasul. Poate nu mi-ai luat cuvintele de aseară în serios, dar vreau să știi că erau sincere. Nu am vrut să te pun într-o poziție-

— Inconfortabilă, știu, dar te-am crezut. Nu te mai complica atât de mult, nu trebuie să te repeți. De fapt, și eu sunt vinovat deoarece nu am ascultat ce ai avut de spus și mai mult te-am evitat. Mă comport precum un copil când mă supăr.

— Cine nu o face? Oricum, a fost o tâmpenie din partea mea să vorbesc cu editorul șef despre interviu. Chiar dacă este logic că nu o sa piardă ocazia unei știri, nu știam ce era cu mine în momentul acesta.

Îi așez mâncarea în farfurie și o așez în fața sa.

— Totul este okay, am înțeles. Mi-ați atras puțină publicitate gratuită, chiar dacă nu neapărat genul meu preferat, dar este și ea bună. Plus că nu este vina ta, îmi frământ părul în degete.

— Doamne, m-am îngrijorat degeaba că tu aveai de gând să fii supărat. Data trecută a fost atât de dificil să te fac să mă ierți, expiră lung.

Las un surâs să-mi scape buzele, servind o gură de apă rece.

— De ce? Chiar îți dorești să te iert?

— Nu-mi place când cineva ține pică pe mine, mai ales când vine vorba de tine. 

Înghit în sec, lăsându-mi degetele să cadă pe lângă corp. La naiba, când îl auzeam vorbind simțeam cum inima începe să-mi bată cu putere. Cuvintele sale mă făceau să mă simt special.

Las doar un chicotit să-mi părăsească buzele, poate în încercarea de a îmi ascunde stânjeneala de pe chip. Doar de-ar ști ce fel de influență are în continuare pentru mine.

— Aveai timp, nu aveai unde să te grăbești.

— Exact, timp, tonul vocii sale era sarcastic. Și au trecut 24 de ore? Cum te simți? Își arcui sprâncenele.