I can't help but love you (boyxboy)

29

Magia unui hotel de 3 stele.

Îmi trec degetele prin părul meu împrăștiat și deschid ochii, tot ce simțind în momentul acesta fiindu-mi corpul amorțit și patul tare de sub spatele meu. Mă durea totul în mine, simțindu-mi până și locurile de care nu aveam habar că există cum plângeau în durere. Era un sentiment nou. Doamne, ce inconfortabil era patul. Cine a ales paturile pentru acest hotel voia să-și ucidă clienții în somn cu durerea asta de spate. Alături de mine era Leo care continua să doarmă.

Răsuflu lung și îmi ridic palma în aer. Mintea-mi era încă în ceață, abia m-am trezit, dar tind să cred că acesta nu era singurul motiv de ce era confuz în momentul acesta. Casc larg și îmi lipesc palmele de față. Plapuma rece se freca de pielea mea fierbinte, iar Leo se întoarce spre mine, continuând sa doarmă. Mârâie în somn nemulțumit și trage pătura peste el mai bine. Dormea atât de strâns. Era adorabil. Mintea-mi era un haos total în momentul acesta.

Expir lung.

Privirea îmi fuge spre el. Un zâmbet mi se conturează incontrolabil pe buze. Nu am clarificat mai nimic, însă mă simțeam de parcă totul deja era rezolvat. Încă-i mai simțeam atingerea pe piele, iar amintirile nopții de ieri nu se vor pierde atât de ușor. Inima îmi bătea cu putere.

Nu i-am mai zis că-l plac. Dar în momentul în care se va trezi, îi voi spune tot. Orice s-ar întâmpla, va trebui să accept indiferent. Deoarece eu nu mai aveam răbdarea de a ascunde totul în continuare. 

Indiferent de mă refuză. Sunt un bărbat matur ce poate accepta asta. Mă rog, într-o măsură sau alta.

— Arăt atât de bine? Îi aud glasul, iar colțurile buzelor mi se ridică într-un zâmbet.

 Nu mă așteptam că o să se trezească atât de devreme.

— Nu. Doar sunt rare momentele când nu vorbești nonstop. Mă bucuram de ele.

— Oh, am sperat și eu.

Privirile ni se încrucișează, dar nici unul dintre noi nu îndrăznește să le mute. Înghit în sec și zâmbesc discret, iar apoi îmi întind degetele spre părul lui. Nu știu de ce am făcut asta, dar el îmi sărută încheietura moale. Mă folosesc de ocazie, apropiindu-mă mai aproape de el, sărutându-l apăsat pe buze. Roșcatul zâmbi peste buzele mele, dar îmi răspunde înapoi.

Palmele sale se regăsesc pe obrajii mei, trăgându-mă mai aproape de el.

— Goddammit, Chris, mă înnebunești.

— Poate acesta este scopul meu.

— Sper, zâmbește.

Fețele noastre erau literalmente la centimetri distanță, dar doar ne priveam în ochi. Voiam acum să-i spun tot ce aveam de spus, dar respirația mi se blocă, iar un nod mi se opri în gât. Spune-o, Chris.

Doar spune-o.

— De ce? Șopti el întrebarea, plimbându-și degetul pe linia maxilarului meu.

— E complicat, las o respirație lungă să-mi scape buzele.

Tot corpul îmi este cuprins de un fior. Dar nu știam dacă este de bine sau nu. Eram atât de aproape din a îi spune, dar bătăile inimii mă făceau să mă cutremur. Nici nu am realizat când s-a făcut atât de cald în cameră, dar cu el lângă mine— nu mai simțeam absolut nimic. Doar atingerea palmei sale peste obrajii mei.

— Ce este în mintea ta, Chris? Expiră lung și își umezi buzele. Aș vrea atât de mult să te înțeleg. 

— Tu. Tu ești în mintea mea, îmi lipesc fruntea de umărul lui.