9

605 76 20
                                    


Instagram.

POV. Leo

Îmi întind degetele după oja neagră de pe noptieră și îmi ridic fundul din pat, așezându-mă la birou. Trebuia să păstrez la munca un stil mai clasic, ceva mai stilat, profesionist, dar acum că aveam de muncă doar cu Chris în mod direct, sunt sigur că el mari probleme cu modul în care mă îmbrac nu ar avea. Iar eu de câteva săptămâni am pus deja ochii pe oja asta și muream pe interior că nu o puteam folosi mai mult de două zile.

În sfârșit acum își va avea trebuință. 

Îmi potrivesc scaunul și încep să-mi vopsesc atent unghia mare a degetului.

Eram bucuros să-mi fac unghiile în sfârșit, dar acum gândul mi-a zburat iarăși la bărbatul cu păr negru.

Nu cred că mai aveam foarte multe interviuri cu Chris de luat, deoarece toate temele se epuizau ușor, dar nu știu ce să zic… știind că șansele după să ne mai întâlnim erau al naibii de mici, era chiar cumva dureros. Încă mai existau momente în care mă făcea să îmi dau ochii peste cap, dar de asemenea și momente care mă făceau să zâmbesc. Cumva am impresia că uneori se forțează pentru a fi răutăcios, dar nu prea îi iese deoarece dă eșec rapid.

Mă obișnuisem cu el, poate chiar nu voiam să se termine iarăși totul…?

Chris chiar este un mister pentru mine în momentul acesta. Aș vrea să înțeleg ce este în mintea sa.

Plus că mai este acea "condiție". Nu pot înțelege pentru numele lui Dumnezeu ce are sau cum se simte, iar acest lucru îmi permite să mă gândesc doar la rău. Îmi lasă un gust amar pe buze. Are cumva cancer precum mama sa? Întrebarea îmi bântuie mintea de câteva săptămâni deja și nu puteam înțelege dacă la asta s-a referit sau la altceva. La ce altceva să se refere?

Îmi rezem capul în palmă, privind cele două unghii pe care am reușit până acum să le vopsesc. Dacă chiar avea cancer… nu știu cum ar trebui să reacționez. Se simțea ciudat să te gândești la asta, dar poate nu era ceva grav? El muncea și tot pachetul ăsta, văd că încă continuă să aibă un stil de viață ocupat, însă presupun că dacă ar fi ceva grav, nu și-ar irosi viața doar pentru ceva muncă nefolositoare, nu?

Sau poate folosea munca drept o scăpare din viața reală?

Expir lung și îmi lipesc încheietura de frunte.

La naiba, chiar nu voiam asta. Nu îmi doream ca Chris să sufere de ceva. Voiam să-l văd sănătos, dar faptul că mai nou nici nu știam dacă el este bine, mă dezamăgea complet. Și nici nu îl puteam întreba direct, nu era treaba mea și ar fi fost nesimțit din partea mea. 

Cancerul este oribil, nu vreau și el să sufere de așa ceva. Vreau doar să fie o neînțelegere.

Telefonul îmi vibrează lângă mine, iar eu îmi mut privirea înspre el nonșalant. Nu am idee cine ar putea fi, dar îl deschid și verific. Era o notificare de pe instagram, iar când mă uit spre ea, chicotesc scurt. "ChrisW requested to follow you."

Vorbești de lup și lupul îi la ușă.

Mă întreb cum de mi-a găsit contul, dar până la urmă el era Christopher, iar Christopher mereu face după cum vrea. Contul lui era pe public, însă nici nu mă mir că îl avea— avea milioane de urmăritori și deși nu avea multe poze, avea suficientă atenție la ele. Contul chiar îi era și verificat. Urmărea doar 2 persoane.

Interesant.

De-aș fi știut acum 3 ani cine era el cu adevărat, nu cred că în noaptea asta aș mai fi încercat să mă culc cu el, sincer. Îți imaginezi dacă Christopher era cu adevărat ceva homofob țicnit? Probabil aș fi fost mort direct. Nu mi-ar fi plăcut asta.

I can't help but love you (boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum