I can't help but love you (boyxboy)

27

"Leonardo pentru tine."

- Poftim, e pentru tine, îi înmânez o cafea în momentul în care ajungem.

Roșcatul zăbovi puțin, dar o luă rapid din palma mea, dând conținutul pe gât fără să ezite. Nu voia nici el să adoarmă, dar cel mai probabil nu a dormit noaptea bine. Aș îndrăzni să-l întreb de ce, dar simțeam că nu-i va plăcea întrebarea. Bag totuși mâna-n foc.

- Merci.

Nu a observat totuși că i-am adus cafeaua sa preferată. Încă țineam minte care este, este un record: de 3 ani țin minte. Dacă mai era cafeaua sa favorită.

- De ce ești obosit? Îl întreb, iar un gând îmi fulgeră direct mintea.

Privirea-mi fuge spre el, încercând să-i citesc expresia feței. Sex. Dar clar nu cu mine, îmi era ușor frică să mă gândesc la această variantă, dar și ăsta era un răspuns. Noi am avut de multe ori sex înainte de a adormi. Poate a avut și el o ocupație de acest gen acum.

Înghit dezgustat. Nu-mi plăcea că mă gândeam la asta.

El pufni înțepat.

- Nu cred că te interesează.

Oftez.

- Ai dreptate. Încerc doar să fac conversație până-și mișcă idioții ăia fundul, îmi ridic încheietura și verific ora de la ceas.

Întârziau. Sau întârzia, nu am idee câți erau. Cel puțin am încercat să-l întreb. Nu voi muri cu gândul că poate aș fi avut o șansă să știu răspunsul. Deși e de notat. Data viitoare nu-l mai întreb.

Nu mai zise nimic în plus, dar își înfundă privirea în ecranul telefonului, evitându-mă în cel mai evident mod. Termin și eu cafeaua mea, strângând paharul de plastic frustrat în pumn. Trebuia să-mi adun puterea și să-mi cer scuze, însă la cum se comportă cu mine, sunt foarte convins că doar îmi va râde în față. Iar ideea asta nu era absolut deloc motivatoare. Dacă-mi râde în față- în caz de o să am curaj chiar să-mi cer scuze- cred că o să fiu gata să-mi sap propriul mormânt.

- Am adus toate detaliile și documentele ce au legătură. Noi mai avem de ordonat etajul 6, mobila este cumpărată, dar avem nevoie de oameni care să o aranjeze. Trimiteți dvs?

În sfârșit a apărut managerul.

- Nu, căutați singuri. Nu am timp. Să fie gata până la deschidere. Trimit data oficială pe email. Iar tu, Leo, va trebui să postezi articolul ăsta cu data deja trecută în el.

- Am înțeles, o zice ușor dezinteresat.

Mă apropii de el și îi iau telefonul din mână, privindu-l în ochi.

- Nu mă evita când vorbesc cu tine.

Își dă ochii peste cap. Își întinde mâna și își obține telefonul înapoi. Vorbea cu cineva și era foarte secretos. Nu era de parcă eram într-o relație încât să ascundă ceva de mine, dar aparent o făcea.

- Ok, ok, șefu. Trebuie să te ascult ca un înger, nu? Tonul îi era sarcastic.

După ce s-a trezit era într-o dispoziție cu muuuult mai rea. Nu am idee ce i-am făcut rău în timpul acesta, dar se comporta de parcă i-am omorât pe cineva. De parcă doar prezența mea îl enerva. Nici măcar nu se uita la mine în ochi.

Nu îi zic nimic, însă arunc documentele frustrat pe masă. Doamne, ce drace i-am făcut? Chiar încerc să calmez apele, iar el se comporta ca naiba. Răsfoiesc zgomotos printre hârtii. Leo, te vreau, dar nu supărat. Te vreau al meu.