I can't help but love you (boyxboy)

12

Articolul.

— Ce Dumnezeule se întâmplă? Murmur iritat, în timp ce îmi scot telefonul pierdut prin buzunare.

Eram în mașină, abia mă întorceam acasă, dar telefonul meu tot vibra de câteva minute bune. Nu înțelegeam ce se întâmplă, deoarece în general cam aveam notificările neimportante dezactivate, însă acum probabil s-a întâmplat ceva de nu pot sta liniștit. 

Orice s-a întâmplat, nu cred că-mi plăcea.

Îmi plimb privirea peste textul de pe ecran, înghițind în sec confuz. Nici nu stau pe gânduri, doar intru direct pe Twitter, unde chiar și găsesc sursa problemelor. Un articol idiot, mă gândesc eu și îmi dau ochii peste cap, nu foarte impresionat. Las o respirație lungă să-mi părăsească buzele și aproape îmi era frică să-l apăs.

Am plecat la spital de nebun, nici nu m-am asigurat împotriva paparazzilor sau ca să nu fiu văzut, măcar. Acum chiar și trebuia să mă aștept că s-au trezit bârfe. Bârfe destul de virale dacă acum era atât de multă panică pe toate rețelele de socializare.

Apăs link-ul și aproape îmi vine să omor pe cineva când realizez că nu era pur și simplu un site la întâmplare. Dintre toate paginile din lume care există, s-a nimerit să fie chiar cel de la care primeam eu interviuri. Coincidență? Îmi era frică să nu fie.

Literele mari de pe ecran îmi fac sângele să fiarbă de furie în vene. "CHRISTOPHER WALLACE — PLECARE DE URGENȚĂ LA SPITAL. CE ASCUNDE EL FAȚĂ DE FANII SĂI?" Iau doar o gură adâncă de aer— din nou— și strâng telefonul puternic în palmă.

"Poze șocante la unul dintre spitalele private ale orașului. Nu se știe motivul prezenței sale la locul dat, dar după expresia îngrijorată… putem zice că nu e de bine! 

Oare ce ascunde tânărul față de fanii săi?!"

Îmi frec fruntea, înghițind în sec. Nu știam ce era mai oribil. Chiar nu aveam idee. Faptul că exista articolul ăsta idiot? Sau faptul că co-scriitor pentru articolul ăsta era și Leo? Scriitorul articolului nu aveam habar cine e, numele îmi era necunoscut, dar dintre toți oamenii… chiar dintre toți, de ce fix Leo? Crezusem că el realiza pe față cât de mult urăsc toată această treabă.

Mă scufund în scaun, neștiind cum să mă simt. Nu-mi păsa de articolul ăsta. Au fost și vor mai exista minciuni despre mine. Însă faptul că de data aceasta era chiar Leo cel care împrăștia așa ceva despre mine, nu aveam idee cum să mă simt. De la oricine m-am așteptat. Chiar de la oricine. Dar nu de la el. Chiar credeam că suntem pe aceeași lungime de undă.

Nu mai stau să-i citesc mesajele de pe instagram— care erau multe dintr-un oarecare motiv. Doar văd strecurat un "scuze" printre ele, însă privirea îmi fuge repede spre partea inferioară a ecranului, tastând un nou mesaj.

Încercam cu greu să-mi păstrez profesionalismul. Eram dezamăgit. 

"Leo, nu vrei nici tu și nici eu nu vreau să mă complic. Aveți 10 minute să dați articolul jos de pe site. Dacă nu, nu mă voi opri din a-mi contacta avocatul. Nu-mi este greu, crede-mă. Însă am suficiente probleme și fără voi pe capul meu.

De asemenea, anulez și contractul cu interviurile. Anunță-ți șeful. Astfel de neprofesionalism nu am mai văzut. O pagină de internet atât de importantă, dar doar de băgat nasul în treburile altora vă țineți.

Credeam și eu că măcar tu ești mai diferit, dar se pare că m-am înșelat."

Ultima propoziție o scriu pierdut, închizând telefonul și aruncându-l pe bancheta de lângă mine. Măcar azi îmi conducea șoferul. La cum mă simțeam eu, nu cred că prea mai eram în stare.

El era online. Cel mai probabil mi-a văzut mesajele rapid și deși ăsta era scopul meu— tot nu voiam să vorbesc cu el în momentul acesta. De câte ori mi-a fost încălcată viața privată și totuși… ca în momentul acesta nu am vrut niciodată mai tare să îi trimit pe toți dracului și să rămân singur.

Chiar credeam că el este diferit.

Îmi părea atât de rău că am rămas dezamăgit.