Am vrut să strig cu toată forța,
Dar vocea mea era doar o șoaptă,
Mi-am înghițit cuvintele din nou
Și le-am lăsat să îmi ardă ființa deja coaptă.
Si atunci pământul mi-a fugit de sub picioare
L-am lăsat să mă atragă în adâncuri
Și apoi să mă arunce către mare.
Mi-am vărsat cuvintele nespuse în valurile ce se spărgeau la mal,
Urmând să aud geamătul mării cum era din ce în ce mai clar.
Îmi înțelegea neputința și chiar o accepta,
Lucru pe care mintea mea încă nu îl făcea.
Într-o clipă eram tot, iar apoi am devenit nimic
M-am stins încet, un pic câte un pic
Cu luna ce îmi cânta serenade de urgie la fereastră,
Cu sufletul rece, aproape făcut gheață,
Simțind pulsul asfaltului sub talpa mea goală
Așezându-mi capul la soartă în poală.
Totul rămânea fără sens
Doar niște imagini ce mi se derulau prin față
Fără vreun scop anume
Ci mă agățam de ele ca să mai prind o altă necunoscută dimineață.
CITEȘTI
Printre stele
Romance" Sunt ca o mică luminiță Printre miile de stele, Dar nimeni nu mă privește pe mine Toate privirile-s pe ele"
