În lumina lunii

197 51 19
                                    

Te-am văzut într-o seară
Stăteai stingher afară
Păreai a fi puțin ciudat
Dar nu erai de judecat
Căci, pe atunci nu știam
Cât de multe umbre
Ochii tăi pot ascunde.

Ți-ai întors capul spre mine
Și ochii mei au dat de tine.
Două oceane care prevesteau furtună
Se vedeau perfect
În lumina transmisă de lună.

M-a trecut un mic fior
Când mi-ai aruncat
Acel zâmbet înșelător.
Și am căzut, parcă, în transă
Și m-ai prins rapid în a ta plasă.

Ai vrut să pleci
Fără măcar să încerci.
Ceva s-a născut în mine
Un sentiment straniu pentru tine.
Am vrut sa te prind ușor de mână
Când te-ai întors cu spatele la lună
Dar m-am resemnat știind
Că  poate privirea o să-ți mai prind.

Ai plecat fără să mă lași
Să-ți mai surprind odată
Oceanele când taci.
N-ai scos nici măcar un cuvânt
Dar parcă îți ce îți trece prin gând.

Poarta s-a închis în urma ta
Și eu iar am revenit din lumea mea
Dar ai rămas în gândul meu
Ca o enigmă blestemată
Pe care nu am deslușit-o niciodată!

Printre steleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum