Firescul necunoscut

66 21 23
                                    

Am vrut un nou început
Și m-am ales cu cel mai tragic final.
Sforile se rupeau rând pe rând
Iar totul devenea tot mai neclar.
Sfârșitul, însă, a fost plăcut
Rapid s-a dus
Ca un fum ce se înălța tot mai sus.
Și atunci cine era vinovat?
Cine greșise?
Nimeni n-avea habar, pare-mi-se.

Și, totuși, un gând mă săgetă în ultima secundă.
Incertitudinea nu era plăcută
Era ca spinul de pe floarea plăpândă.
Alergam să descoperim necunoscutul cel mare
Acela pictat în non-culoare

Dar am uitat să ne oprim,
Să ne gândim,
Oare chiar cunoșteam împrejurimile, oamenii?
Sau era doar necunoscutu'
Deghizat în cel mai firesc lucru?

Printre steleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum