Timpul,
Cel mai aprig prieten și dușman care ne este
Căci el nu ne dă de veste
Când are de gând să treacă peste
Și să ne piardă pe toți în ceața trecutului.
Arde ca un foc mocnit
Dispare lăsând în urmă mai nimic
Doar firimituri de amintiri
Neclare, dar pline de amăgiri
Și suflete sfâșiate de iubiri.
Am vrut să stăm la o cafea
Căci o secundă putea sta,
Dar a trecut în grabă prin fața mea
Și trecutul printre frânturi
L-am putut vedea.
Lacrimile fierbinți
Ce se uscau pe față
Ochii verzi ce prindeau razele soarelui
În fiecare dimineață
Gropița răutăcioasă ce stătea mândră
Pe chipul acela de fată blândă
Și pumnii sângerii ai unui golan
Care era de fapt doar un copil orfan.
Timpul mistuie totul în jurul său
Fumul ridicându-se la stele
Terminând călătoria cu ele
Dându-le amintirile omenirii
Prăfuindu-le cu pulberea nemuririi.
CITEȘTI
Printre stele
Romance" Sunt ca o mică luminiță Printre miile de stele, Dar nimeni nu mă privește pe mine Toate privirile-s pe ele"
