Ce mai rămâne
Când nimicul te copleșește,
Când orgoliul te orbește?
Stai în fața mea pierdut
Și retrăiești o amintire ciudată
Mai ții minte când ai plâns
După ceva ce nu ai avut niciodată?
Văd cum te lupți să alungi gândul
Dar el te tot găsește.
Simți vinovăția
Cum la ureche îți grăiește
Însă întorci capul sperând
Că ignorarea o oprește.
Liniște. Nu știi ce-i asta, nu-i așa?
Ai lăsat gurile rele
Să îți otrăvească mintea.
Acum singurătatea în vene ți se injectează
Stupid. Tu încă speri
Că asta durerea îți anihilează.
Ți-ai clădit o personalitate tare,
Dar amândoi știm că de la subsol
Neîncrederea îți transmite
Mereu câte un fior.
CITEȘTI
Printre stele
Romance" Sunt ca o mică luminiță Printre miile de stele, Dar nimeni nu mă privește pe mine Toate privirile-s pe ele"
