Printre stele

Nimeni nu mă vede

Lumea trece în grabă pe lângă mine
Nimeni nu se opreste
Nimeni nu mă privește.
Sunt doar un punct neînsemnat
Într-o mare de cuvinte
Ce sunt încă nerostite.

Sunt ca o mică luminiță
Printre miile de stele
Dar nimeni nu mă privește pe mine
Toate privirile-s pe ele.

Sunt pe acoperișul unei clădiri
De margine aproape
Dar toată lumea trece
Și nimeni nu ridică capul
Să vadă ce se petrece.

Și rămân doar cu apusul
Care dispare
Cât mai departe în zare
Lăsâdu-mă ca o umbră
Prin mulțimea trecătoare.