Mi-ai spus cândva
Că eu sunt floarea ta
Acum unde ești să îmi dai soare?
Fiindcă mă ofilesc și doare
Să simt asupra-mi doar furtuni și ploaie.
Vii ca un uragan
Și fără niciun sentiment
Mă pui cu forță la pământ
Fără să fii puțin atent
Că petalele mele pică ușor
Și vântul le culege în zbor.
Când o rază mică îmi mângâie rănile
Și ridic capul un pic
Să simt că mai există speranță,
Tu iar aduci norii negrii
Și privirea ta mă îngheață.
Ultima petală cade
Mii de amintiri străbate
Și se lasă ușor învinsă
Pe pământ cade stinsă.
Asta numești tu iubire?
Ți se pare fericire?
În timp ce tu erai departe
Și veneai mai rar în noapte,
Eu mă ofileam încet.
Acum degeaba îmi dai soare
Fiindcă m-ai strâns în palmă tare
Și mi-ai luat fiecare suflare.
Chiar dacă vrei să mă întorc
Eu am să dispar de tot
Căci n-ai știut să apreciezi ce ai avut
Și ai adus la viață
Toate lucrurile de care m-am temut.
CITEȘTI
Printre stele
Romance" Sunt ca o mică luminiță Printre miile de stele, Dar nimeni nu mă privește pe mine Toate privirile-s pe ele"
