Printre stele

Ce culoare au ochii destinului?

Clar ca lumina zilei
Că lucrurile merg ca noaptea,
Iar atunci las să mă topesc în picăturile de ploaie,
Să cad pe obrazul destinului,
Lângă ureche, să îi șoptesc ce mă doare
Poate e doar o apăsare trecătoare

Dar mă ascultă în timp ce mă scurg încet către nas
Aerul mă arde, dar nu pot fi distras
Nu acum, când își întredeschide buzele
Și aștept să îmi dicteze următorul pas.

Totuși nu o face
Iar eu cobor către bărbie
Și simt sfârșitul tot mai aproape,
Apoi mă dezlipesc și cad
Iar palma lui mă prinde în treacăt,
Căci atunci degetele lui se despart.

Îl pierd în pătura de întuneric
În care mă tot adâncesc,
Dar ochii mi se deschid brusc
La ce mă tot gândesc?

♧♧♧

Pentru voi, ce culoare au ochii destinului?