Printre stele

Amari mai sunt străinii

În centrul orașului abia trezit
Își face loc, subtil, veșnicul răsărit.
Luminile se sting, străzile prin viață
E dimineață......

Într-o cafenea, la coadă stând
O domnișoară brunețică cu privirea pierdută
Oare ce o avea în gând?
Cere o ciocolată caldă
Amăruie, bag de seamă.

Privește lung drumul din fața sa
Ce o fi cu ea?
Ia o gură din ce are în ceașca sa
Se pare că zahăr nu prea vrea.

La un moment dat, pe lângă geam trece
Un străin, dar în dreptul ei se oprește
O privește pe brunetă o secundă
Apoi continuă să se ducă.
Ea zâmbește pentru prima dată
Și mai bea odată din ciocolata caldă.

Vine aici în fiecare zi și face mereu la fel
Privește lumea, căutându-l pe el.
Și acela apare pentru o secundă
Dar pentru ea nu contează
Pe chip un zâmbet enorm i se formează .

Își bea ciocolata caldă amăruie
Și se pierde în mulțime
Dar nu-i bai, mâine revine
Să-i mai vadă o dată chipul frumos
Deși nu îi este de niciun folos.