Printre stele

Zece metri și noi doi

El mă sărută
Eu leșin.
Deschid ochii
Simt cum emoțiile mă cuprind.
Întorc privirea în partea cealaltă
Și dau de acei ochi care mă îmbată
Se uită la mine, dar parcă nu-i aici
Ochii lui ca două frunze în plină vară
Sunt purtate de vânt în altă parte.
Aș vrea să știu la ce se gândește
De ce tace, de ce e atât de pornit să plece
Sunt atât de multe lucruri frumoase în viață
Iar el nu vrea să mai vadă următoarea dimineață.
Acest gând e ca o săgeată înfiptă adânc
N-ar trebui să mă intereseze
Și, totuși, el mă face să-mi pese
Aș vrea să-i pot mângâia fața brăzdată de cicatrici
Dar nu îndrăznesc, deși e aici.
Mă resemnez și pun capul pe pernă
Pot simți căldura lui, se apropie
Îi simt respirația la ureche
Dar nu spune nimic
Mă sărută ușor pe tâmplă
Simt cum nu mai am pic de rațiune
Tocmai ce îmi oferă afecțiune!

♡♡♡♡♡♡
Poezie inspirată de " Ash- Zece metri și noi doi " scrisă de etheldevil