Peste tot e întuneric
Chiar și acolo unde-i lumină
Căci lumina-i trecătoare,
Soarele apune agale,
Lumânările se sting
La o simplă răsuflare.
Și atunci ce mai rămâne în întunericul difuz?
O lună capricioasă
Mai urzuză, mai frumoasă,
Niște puncte argintii
Lângă dânsa mii și mii.
Doi brazi, blând conturați
De-a întunericului atingere fină
Și încet mișcați
De-a vântului melodie lină.
E o liniște dulce
Iar din sufletul fiecărui om
O calmitate se răsfrânge
Gândurile se cufundă în tăcere
Și se evaporă în noaptea plină de mistere,
Lăsând sufletele vulnerabile la vedere
Și întunericul să fie îmbrățișarea primitoare
De care ființele să se agațe cu ardoare.
CITEȘTI
Printre stele
Romance" Sunt ca o mică luminiță Printre miile de stele, Dar nimeni nu mă privește pe mine Toate privirile-s pe ele"
