Plăcere nevinovată

65 21 11
                                    

Țip. Căci plăcerea mi-a adus numai durere

Și durerea mi-a adus puțină plăcere

Un cerc vicios, dar care ne place

Confortabil, însă e ca și cum am sta pe ace.

Frumoasă ca o fondantă prăjitură

La gust simțind o tentă de acritură.

Plăcerea unei adieri de vânt

Dar care repede devine furtună

Furtună ce ne ia plăcerea de a o vedea pe Lună,

Însă ne înapoiază o stare suferindă

Și gânduri negre ce prin minte se perindă.

Merită să suferim

Pentru o plăcere pe care o numim nevinovată?

Ea, de fapt, fiind o necurată.

La început simțindu-se catifelată

Însă lăsând urme adânci

Scormonind prin cele mai întunecate frici.

Printre steleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum