Fiecare respirație era din ce în ce mai grea
Simțeam cum inima tot mai tare pulsa
Când în salon, nonșalant, a pășit ea
Și atunci am putut observa
Ce privire îndurerată aceasta avea.
S-a așezat pe scaunul de lângă mine
Și mi-a atins mâna în treacăt
Iar respirația ei îmi trimitea un aer proaspăt.
Putea să mi se oprească inima atunci
Căci nu m-aș fi plâns
A fost ca atingerea unui înger
Ce până în adâncul sufletului mi-a ajuns.
Am stat în tăcere, neștiind ce va urma
Aveam vaga impresie că va pleca
Dar nu voiam să fie așa
Mi-aș fi dat și ultima suflare
Doar ca să simt buzele mele peste ale sale.
Dar cum nimic nu este veșnic
Căldura ei s-a pierdut tot mai mult,
Iar răceala din salon m-a străpuns crunt.
M-am lăsat pe spate, închizând ochii
Dându-mi voie să visez la acea față blândă înecată în durere,
Căci amintirea ei îmi aducea speranță și plăcere.
Am simțit, pentru prima oară
Că inima mea și-a făcut treaba
Am simțit-o cum făcea salturi și se rostogolea
Atunci când i-am întâlnit ei privirea.
♡♡♡♡♡
Poezie inspirată de " Aerul meu ești tu" scrisă de etheldevil😊
CITEȘTI
Printre stele
Romance" Sunt ca o mică luminiță Printre miile de stele, Dar nimeni nu mă privește pe mine Toate privirile-s pe ele"
