𝐏𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚

10. Petrecerea

     Venise ziua de sâmbătă. Toată lumea era agitată la maxim pentru ziua Vannesei. M-am trezit foarte devreme la ora 07:00. Nu prea îmi mai aminteam nimic de aseară, în afară de ultima conversație pe care am avut-o cu Josh. Zgomotele din sala mare și din bucătărie erau de-a dreptul îngrozitoare. Numai sunete de oale, farfurii și tacâmuri. Mă deranjau atât de tare sunetele din jurul meu. Nici nu am crezut că mai era vorba de somn, nici gând.

     Pe la 07:30, m-am îmbrăcat într-o rochie verde-smarald, simplă și am ieșit din cameră. Zgomotele se intensificau cu fiecare pas pe care îl făceam. În viața mea nu mai văzusem atâta hărmălaie, pentru o zi de naștere. La parter se afla Josh, care dădea ordine încotinuu unde și cine să le pună pe toate la locul lor, alături de Amely. Vannesa o ținea de mână strâns pe mama ei, gesticulând din când în când.

     În timp ce mă îndreptam cu pași înceți, către locul unde se întâmplau toate, prima oară m-a văzut Vannesa. A tras-o pe Amely de mână, părea cam neliniștită.

     — Mami, a venit. Pot să vobesc cu ea?

     — Da, da, sigur, cum să nu, dragă.

     Amely nici măcar nu-și întoarse capul către ea, că o și împinse ușor către mine. 

     — Te rog, vino să vorbim la scări, spuse Vannesa rece.

     Nu aveam deloc o presimțire bună, deși ce s-ar fi putut întâmpla? Copila aceea părea cea mai grea persoană de convins, nu conta subiectul. Când am ajuns la scări, m-am așezat pe una dintre ele, așteptând cu mare curiozitate, dar și confuzie, cuvintele fetiței.

     — Așadar, în principiu, de ce m-ai chemat aici? am început eu.

     — O să-mi distrugi petrecerea? spuse ea dintr-o dată.

     Eram complet uimită. Nici nu mi-a dat voie să termin ce am avut de zis, că a și trântit o întrebare la care nu m-aș fi gântit nici în veci. 

     — Poftim? Ce vrei să spui?

     — O sa-mi distrugi petrecerea? zise ea din nou cu o mutră de parcă și-ar fi dorit să plângă.

     — Nu, în niciun caz! am răspuns eu hotărâtă.

     Nu voiam să cauzez nicio scenă neplăcută. Vannesa stătea în continuare în fața mea, dar parcă expresia feței i se înrăutățise.

     — Ești sigură? întrebă ea mai încet.

     — Categoric. Totuși, ți-a spus mama ta că sunt invitată? am spus eu.

     În secunda doi venise Amely:

     — Vannesa, scumpica mea? S-a întâmplat ceva? Trebuie să mâncăm micul dejun! De ce nu veniți la masă? zise Amely și se repezi să-și îmbrățișeze fiica.

     — Amely, i-ai spus că vin și eu la petrecere? Dacă nu dorește să se împace cu ideea, atunci nu mă deranjează să...

     — Vai! Îmi pare rău Luna, chiar am vrut sa o anunț că vei veni la petrecere, dar cu toate pregătirile am uitat complet. Îți promite mami că nu se va întâmpla nimic rău, iubirea mea! îi spuse Amely fetei.