15. Minciunile

65 7 7
                                    

     Rămăsesem așa de confuză, fără niciun cuvânt, privind în jur interiorul conacului distrus. Nici vizitiul, nici personalul nu era nicăieri.
     Am alergat spre ieșire căutând după ajutor, când am dat peste Josh, Amely și Vannesa.

     — DUMNEZEULE UNDE AȚI FOST!? CONACUL A FOST JEFUIT! UNDE SUNT CEILALȚI, CE SE ÎNTÂMPLĂ?! spusesem eu panicată.

     — Hm! V-am zis că așa o să facă, doar ca să nu bănuim noi nimic, zise Vannesa cu un aer superior.

     — POFTIM?

     — Luna, termină cu prostiile astea și nu te mai preface că nu știi ce s-a întâmplat! spuse Josh.

     Efectiv nu știam ce să mai zic. Amely doar stătea cu capul în jos, nescoțând un cuvânt.

     — Dar nu înțeleg despre ce vorbiți?! Vă rog, explicați-mi ce se întâmplă!

     — Oh haide, nu mai face pe deșteapta! Cu toții știm că ai angajat niște oameni să distrugă conacul, doar ca să-ți iei tu revanșa față de Vannesa, zise Josh.

     — Să-mi iau revanșa? SĂ-MI IAU REVANȘA PENTRU CE!? VANNESA, AI ÎNDRĂZNIT SĂ SPUI MINCIUNI DESPRE MINE!?

     — Tati, femeia asta nebună mă acuză pe mine, fiica ta, că am spus minciuni despre ea! zise Vannesa începând să „plângă".

     — AMELY! zisem eu.

     Imediat după ce am strigat-o, deja vedeam cum începea să se frământe, evitând să-mi vorbească.

     — AMELY, VORBESC CU TINE, TE ROG SPUNE-MI CE SE ÎNTÂMPLĂ.

     — Îmi pare foarte rău, spuse ea în șoaptă, d-dar dacă nu-i crezi pe ei ar trebui să mergi la vila să v-vezi ce ai făcut...

     Neavând chef sa stârnesc altă ceartă, am fost de acord. Ne-am îndreptat către conac, dându-i Vannesei o privire dură, știind 100% că ea pusese ceva la cale.
     Când am ajuns, Josh devenise și mai supărat, fiind cât pe ce să explodeze.

     — Of of of, uite ce pot face unii, Vannesa bătându-și joc de mine, adică tu chiar nu vrei să recunoști că ești vinovată pentru toate aceste distrugeri? Hm, ce păcat!

     Simțeam deja cum sângele începea să-mi fiarbă. Dându-i o palma peste față m-ar fi ajutat destul de mult, dar totuși, am vrut să-mi păstrez energia pentru când voi avea cu adevărat nevoie.

     — Vannesa, dă-mi voie să-ți spun ceva clar: NU EU AM FĂCUT ASTA!

     — Aiureli! Nu ți se pare că ai întrecut măsura?

     — EU AM ÎNTRECUT MĂSURA!?

     — Încetează să mai țipi la fiica mea! Ea nu este vinovată pentru nimic!

     — Vă rog pentru ultima dată...EXPLICAȚI-MI CE SE ÎNTÂMPLĂ, ACUM!

     — LUNA, TOATĂ LUMEA ȘTIE CĂ AI ANGAJAT DOUĂZECI ȘI CEVA DE OAMENI, PENTRU A DISTRUGE CONACUL, DOAR CA SĂ-ȚI IEI REVANȘA FAȚĂ DE VANNESA! repetă Josh.

𝐏𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum