𝐏𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚

18. Vestea

     Într-un final, venise timpul să plec...poate nu pentru totdeauna dar, voiam totuși să-mi ating un scop foarte mare. Voiam să devin scriitoare!
     Luându-mi rămas bun de la măicuțele și copiii din orfelinat, am plecat înapoi către casa mea cea veche. Mergând singură pe un cal negru, deja mă gândeam, despre ce să fie cartea mea. Oare, o poveste de dragoste? Un roman? Nu! Ce ar fi mai bine, să-mi povestesc viața! Să-mi eliberez toate gândurile și amintirile pe care le aveam!
     Eram foarte fericită, nu doar că mă voi întoarce acasă ci și că în sfârșit, le puteam dovedi celor care mi-au greșit, că pot mai mult!

*

     Gata! Eram acasă! Totul rămăsese curat și neatins. Patul, măsuța și cana cu ceai.
     Nici nu știam de unde să încep, ce să fac, capul meu era alandala.
     Într-un final, m-am decis să-mi despachetez lucrurile. După aceea, am șters câteva fire de praf, făcând curățenie cu atenție, până când, am dat peste o telegramă care se afla pe scaunul măsuței.

"06.08.1969, la ora 15:45, se confirmă decesul domnului în vârstă de patruzeci și șapte de ani, pe nume Josh Walker."

     Josh?! Deces!? Cred că era o glumă! Josh era decedat de un an?! Nu avea cum! Dacă ar fi fost, de ce nu am fost și eu anunțată la momentul respectiv?
     Totuși, mi se părea foarte dubioasă această treabă. În primul rând, cine a intrat în casa mea, daca eu am fost plecată de mai bine de zece ani! În al doilea rând, pe bilet nu scriau prea multe informații mai importante: Cum a murit? Cine l-a omorât și unde?
     Nici nu știam ce era mai șocant, faptul că nu am fost anunțată la timp sau faptul că poate nu se știa de fapt că Josh are o soră.

**

     Am ieșit din casă, îndreptându-mă catre brutăria de unde vindea pâine mărușa lui Amely.

     — Bună ziua, am ceva de vorbit urgent cu dumneavoastră, dacă se poate!

     — D-desigur, cu ce vă pot ajuta?

     — Sunteți mătușa lui Amely, nu-i așa?

     — Da, eu sunt. O cunoști?

     — Cum să nu, am mers acum mulți ani la vilă de unde stătea ea cu Josh.

     — Amm, draga mea, nu știu cum să-ți zic d-dar Josh Walker este...

     — Mort? Da, am aflat astăzi înainte să vin aici, spusem eu cu tristețe.

     — Dumneavoastră, ați aflat? Sunteți sora lui!?

     — Eu sunt! Nu știu dacă mă mai țineți minte.

     — Ba da, acum mi-am amintit! Sunteți doamna cu care vorbeam, pe vremea când stăteați aici!

     — Exact, eu am venit aici, deoarece voiam să aflu mai multe informații despre decesul lui Josh.

     — Desigur, desigur, Amely mi-a spus totul!

     — Ce v-a spus?

     — Anul trecut pe vremea asta, Josh și Amely stăteau liniștiți la vilă. Dintr-o dată, au auzit o împușcătură care a spart geamul din bucătărie. Casa, a fost bombardată...