O noua viata

Capitolul VII

Când intra pe ușa Hange.

"Y/n te-ai întors. Unde este prietena ta?"
"Pai am venit cat de repede am putu. Deoarece am crezut ca aveți nevoie de ajutor. Dar de pare ca Levi se plictisea și avea nevoie de companie" zic eu sarcastic.

Levi a vrut sa îmi mai comenteze ceva dar nu a apucat deoarece l-a întrerupt Hange

"Ai ajuns chiar la fix!"
"Adică?"
"Acum avem concursurile de viteza. Deci pregătește-te." spune Hangi zâmbind și părăsind biroul lui Levi.
"Chiar vreau sa vad cum o sa te împiedici și o sa pici pe jos"
"Poate te împiedici tu în pumnul meu"
"Hai sa terminat războiul asta ca nu are rost. Chiar nu știu de ce ne uram asa de rău."
"Mda...."

Eu știam motivul dar nu voiam sa mai zic nimic. Chiar voiam sa termin odată cearta asta. Ca deja nu mai suportam. Dar nu cred ca o sa se comporte vreodată asa frumos cu mine. După câteva clipe în care eu și Levi ne-am uitat unul la altul i-am spus ca merg sa ma întâlnesc cu cadeți. Ca sa nu întârzii la concursul de viteza. Dar nu am plecat bine din biroul lui ca îl vad ca vine după mine. Dar eu eram un pic mai în fata asa ca nu trebuia sa mai vorbesc cu el. Când am ajuns în locul unde era concursul de viteza am văzut ca trebuia sa ma întrec cu Mikasa. Asa ca mi-am zis în gand

              Cu Mikasa nu o sa reușesc niciodată sa ii rad în nas. Sper doar sa nu ma împiedic ca să aibă de ce sa rada de mine.

M-am pus la linia de start. Mikasa nici nu se uita la mine. Un cadet de acolo a dat startul trebuia sa alergam o distanta destul de mare. Dar spre surprinderea mea chiar nu a fost asa de greu. Deja nu o mai vedeam pe Mikasa. Am crezut ca am rămas în spate cu mult. Când vad ca ajung la linia de finish unde acolo era alt cadet care trebuia sa vadă cine ajunge primul. Și în cât timp am parcurs distanta.
Când am auzit 1 minut. Am rămas socata. Eu nu puteam sa alerg atât de repede nici 10 metri. Și cred ca distanta de la linia de start pana la linia de finish era de mai mult de un kilometru. Chiar și cadetul rămăsese uimit. Cred ca nimeni nu o scos un timp atât de bun pana acum. Cand a trebuit sa ma întorc la linia de start unde erau căpitani și restul am stat sa ma gândesc cum am reușit sa fac asta. Mai întâi am manevrat atât de bine EMM-ul. Și acum am alergat atât de rapid. Chiar nu puteam sa îmi dau seama cum am reușit. Dar am ajuns într-un final la linia de start. M-am dus direct la Levi ca să ii rad în nas. Dar toată lumea era socata. Și Eren vine spre mine și spune

"Musca-te de mana!"
"Stai ce? Nu!"
"Este un ordin!" spune Levi

Pana la urma m-am muscat de mana. Vad o lumina galbena și după vad ca eram foarte înaltă. Aveam mai mult de 10 metri. Rămăsesem socata. Eram un titan. Am ieșit din forma de titan și am aterizat pe pământ. La șocul pe care îl aveam nu mai puteam sa respir asa de bine. Deja auzeam cumva înfundat și aveam niște amețeli pe care nu le pot explica. Tot ce știu este ca dup m-am trezit cu Levi lângă mine și nu știam ce se întâmplă.

"S...... Su... Sunt un titan?"
"Se pare ca da" spune Levi calm
"Nu.... Nu e adevărat... Visez"
"Nu este atât de grav. Ai noroc ca încă nu a aflat Hange"
"De ce?"
"Pai cred ca deja te întreba dacă poate sa facă experimente pe tine"
"A.... Cat am dormit?"
"3 ore."
"Stai ce? 3 ore?"
"Da. Bine ca nu a fost mai grav."
"Trebuie sa ma duc acasă. Acum!"
"Dacă avem nevoie de tine o sa te contactez."
"Bine. Pa Levi"
"Pa cadet."

Cand am auzit cadet deja voiam sa mai stau dar praful galben din lănțișor deja plutea în aer. Voiam sa ii mai zic ceva lui Levi dar nu am apucat deja eram acasă. Când ma uit la ceas vad caam fost plecata doar 10 minute. Și acolo au fost ca 4 ore sau chiar mai mult. Încă nu înțelegeam faza cu timpul. Dar dacă știam ca am lipsit pentru atât de puțin timp stăteam mai mult. Imediat ce a dispărut praful galben din camera mea o sun pe Cristina sa ii povestesc tot. Trecuse timpul atât de repede vorbeam deja de 6 ore și mi-e mi se păruse ca vorbim doar de 20 de minute. O aud pe mama mea cum îmi spune sa merg sa mănânc. Asa ca i-am spus Cristinei ca vorbim mai încolo și m-am dus sa mănânc.

"Si cum e sa începi școala?" ma întreabă mama mea parca intenționat.

"Sunt atât de fericita" ii răspund eu cu jumătate de gura

"Pai vezi și tu ce mai ai nevoie pentru școală ca să îți dau bani sa te duci sa îți cumperi."

"Da o sa ma uit"

După ce am terminat de mâncat m-am dus în camera mea și am început sa ma uit prin lucrurile de școală ca să vad ce mai am nevoie. După ce am terminat m-am dus sa ii spun mamei ce mai aveam nevoie și m-am dus direct la magazin. Pe drum ma gândeam la faptul cum eram titan. Dar în anu avea logica. Puterile de titan nu puteau sa fie folosite cât timp erai în forma umana. Și ma gândesc eu ca poate sunt eu un titan mai special. Când aud dintr-o după
"A deci tu ești persoana care a primit lănțișorul"
" Poftim?"
"Eu sunt omul de la care a luat prietena ta lănțișorul. Sper ca ești fericita ca îl ai."
" Doar fericita. Sunt atât de fericita încat mai am un pic sa explodez și sa sara fericirea peste tot" zic eu razand
" A. Bine ca mi-am amintit. Trebuia sa îți mai dau ceva. Bine ceva mai mult."
"Despre ce vorbiți?"
"Despre astea vorbesc"

Străinul din duba îmi întinde mana prin fereastra strânsă a dubei și îmi da..........