Capitolul II

646 30 0
                                    

Când îmi suna telefonul. Era Elena.
[Elena] Vezi ca vine și Razvan
[y/n] Bine
[ Elena] Ma suni când ajungi în oras
[y/n] Bine. Pa
[Elena] Pa

Când am ajuns în stație era acolo si Cristina. Chiar mi se părea ciudat ca ea în general mereu întârzia. Dar nu m am gândit la asta. M am gândit cum o sa începe iarăși Elena sa încerce sa ma cupleze cu Răzvan. Dar măcar de data asta e și Cristina cu mine și am cu cine sa vorbesc despre altceva in afara de relații. Am luat autobuzul. Și când am ajuns acolo nici nu a mai fost nevoie sa o sun pe Elena ca era deja acolo. Cu Răzvan. Normal... În fine. Au spus toți în cor La muti ani! Și mi-au dat cadourile. Dar Cristina mi-a spus nu îl deschide pana nu ajungi acasă. Mi se părea ciudat. Dar asa ii place Cristinei sa îmi facă. În fine. Am plecat spre bunica mea sa lasă acolo cadourile. Și am rugat o pe verișoara mea sa nu deschidă cadoul din plasa cu rosu. Ca ma rugat Cristina sa îl deschid când ajung acasă. Nu prea cred ca o sa ma asculte dar nu prea îmi pasa. Ca ce putea sa fie asa de interesant. Sau defapt. Îmi pasa dar nu voiam sa îmi pese. Pana la urma am mers la restaurant. După sa mâncăm ceva prăjitură. Sa îmi mai iau eu niște acuarele și rame foto. Am făcut multe poze. Și când era timpul sa mergem acasă m am dus înapoi la bunica mea sa îmi iau cadourile. Spre surprinderea mea verișoara mea chiar nu se atinsese de ele. Le-am luat și a mai luat cadoul și de la mătuși-mea și de la bunica-mea și am plecat cu Cristina acasă. Când am ajuns acasă a început sa desfac cadourile. De la Elena am primit 50 de lei. De la Răzvan un tricou și un hanorac. De la bunica-mea alți 50 de lei. De la mătuși-mea ceva machiaje. Și am ținut morțiș sa deschid cadoul Cristinei la final. Era acolo o foaie și un lănțișor. Lănțișorul părea foarte vechi. Dar era drăguț. Pe scrisoare scria. Am luat asta de la un domn în vârstă dintr-o camioneta. Spunea ca dacă ți lănțișorul în mana și te gândești la ceva sau la cineva. O sa ți se îndeplinească dorința. Sau o sa ajungi langa persoana la care te-ai gândit. Logic ca l-am luat ca arata frumos. Încă o data la mulți ani!

Mi se părea ciudat dar pana la urma am încercat la mișto. Dar lănțișorul avea un fel de clepsidră și lângă un bilețel. Pe biletel scria. O sa fii plecata pentru puțin timp în viata reala. Dar acolo o sa treacă timpul mult mai greu. Deja începuse sa ma sperie. Dar tot am încercat. M am gândit la un anime. Logic ca m-am gândit la Bakugo. Și când mi-am deschis ochii era.......

O noua viataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum