O noua viata

Capitolul XII

Dar când sa ieșim din casa am dat de mama mea care sa întors de la munca și a început sa îmi pună 100 și 1000 de întrebări despre băiatul care stătea lângă mine. Și pana la urma am început sa ma gândesc cât îmi punea mama mea întrebările ce sa ii spun.

"Este doar un prieten vechi care sa întors din alta tara. A fost plecat în Anglia timp de 3 ani și l-am invitat în casa. Deoarece era frig afara și nu voiam sa îl fac sa ma aștepte afara în frig. Si acum eram pe cale sa ieși și sa ne plimbam cum ne-am plănuit. Numele lui este Levi. Levi ea este mama mea. Îmi pare rău dacă te-a speriat"

"Ma scuzi. Nu voiam sa par asa de nebuna. Sau dusa cu pluta. Eu sunt Flory. Ma bucur sa te cunosc!"

"Și eu sunt fericit ca am avut ocazia sa va cunosc!" spune Levi cu un zâmbet. Dar nu știu de ce simțeam ca era speriat.

Pana la urma am plecat. Era noapte afara. O noapte foarte plăcută dar friguroasa. Mi-e îmi era destul de frig. Când simt ca ceva cald este pus pe mine. Era pelerina cea verde a lui Levi. Era atât de călduroasă. Am stat mult timp fara sa nu spunem nimic doar ne plimbam. Când ma uit la Levi vad ca zâmbea. Cred ca ii plăcea cum arata cartierul meu. Eram atât de mulțumită ca ii plăcea. Pana la urma practic nu a venit degeaba. Adică doar ca să facă la mine în casa curat. Eu ma holbam la el. Dar credeam ca nu își da seama ca ma uit asa de mult la el.

"Ce e. De ce te uiți asa la mine?"

"Nu știu. Îmi place sa te vad fericit"

"As fii vrut sa locuiesc și eu aici. Dar parca tot sa lupt cu titani îmi place mai mult."

"Dar ți-e nu îți este frica ca o sa se întâmple ceva. Adică sa atace titani sau asa."

"Contez pe Hange. Ea poate sa se descurce și fără mine."

"Pai și tu cand pleci? Adică nu ca as vrea dar..."

"Nu mai stau mult. Dar oricum nu vreau sa te părăsesc asa. Trebuie sa te conduc și acasă."

"Nu trebuie neapărat."

Levi tace din gura. Nu a mai spus nimic. Dar simt cum ma ia de brat și ne întoarcem brusc înspre casa mea. Când ajungem în fata casei mele deja o simțeam pe mama mea cum se holbează la noi. Când am vrut sa îmi dau pelerina jos Levi îmi spune ca pot sa o păstrez. Ma ia în brate si atunci simt fericirea cum ma cuprinde din toate părțile. Și îl vad cum dispare vag în bezna întunericului. Parca deja îmi era dor de el....

Peste 10 ani.....

Aveam deja 23 de ani. Cristina avea 22. Se apropia ziua ei de naștere. Și acum ca stau sa ma gândesc. Chiar trece timpul greu acolo adică eu aveam deja 22 de ani. Si Levi avea de abea 38. Adică trece timpul chiar asa de greu? Parca era diferența doar de câteva ore. Nu știu ce se întâmplase. Dar deocamdată nu aveam timp sa ma gândesc la asta. Trebuia sa îmi dau seama ce pot sa ii iau Cristinei de ziua ei. Asa ca nu știu de ce am mers sa îl întreb pe Bakugo. Eu și Bakugo devenisem în tot timpul asta niște prieteni foarte buni prieteni. Asa ca logic ca m am gândit direct la el. Poate el avea o imaginație mai buna decât a mea. Bine nu prea cred. Dar măcar aveam un motiv bun ca să ne vedem. Îmi era foarte dor de el. Nu vorbisem de zile bune. Între timp eu și Cristina ne-am mutat împreună într-un apartament dintr-un bloc cu multe etaje. Îmi plăcea foarte mult blocul. Bine puteam sa stam și într-o cutie. Eu mai mult eram fericita ca m-am mutat cu Cristina în același apartament. Ea era plecata la magazin. Deci era momentul bun sa ma duc la Bakugo. Dar fix când am plecat spre Bakugo Cristina întra pe ușa. Dar nu a apucat sa îmi spună nimic ca deja eu plecasem la Bakugo. Eram iarăși în camera lui. În tot acest timp mi-am dat seama ca el se comporta urat doar cu cine voia. Adica, atunci când era cu mine se comporta foarte frumos. Dar când îl enerva cineva sau nu ii convenea ceva începea sa tipe. În fine. El era la dus asa ca am așteptat sa iasă. Când a ieșit și ma văzut ca stăteam în pat și ma uitam pe pereți a sărit pe mine și ma strâns în brate.

"Dar de ce nu ma iei și tu în brate?"

"Pai mi-ai cam prins mâinile"

"A. Scuze."

Am început sa îl întreb ce pot sa ii iau Cristinei de ziua ei. Dar cum ma așteptam nu avea nici cea mai mica idee. Asa ca după vreo 3 ore m-am întors acasă. Cristina ma aștepta ca să ma întrebe unde am fost. I-am spus ca am fost la Bakugo sa îl vad deoarece îmi era dor de el. Când sa dus la baie. M-am decis ca o sa merg la un magazin ca să pot sa îmi dau seama ce pot sa ii iau. Când a ieșit Cristina din baie eu deja ma incaltam. I-am spus ca merg la magazin ca să îmi iau ceva dulce și am plecat pe ușa. Ca sa nu apuce sa îmi pune o alta întrebare. Ea deja știa ca ma chinui sa îmi dau seama ce sa ii cumpăr. Și de fiecare data spunea sa nu ma mai chinui atâta ca nu contează. Ea este fericita ca sunt lângă ea. Și povestea continua. Dar nu voiam sa nu ii iau nimic. Sau sa ii iau o amarat de ciocolata cu un Tedi și atâta. Voiam sa fie ceva special ca să fie fericita și sa aibă acel lucru toată viata și sa fie mandra de el. Cum sunt eu cu lănțișorul de la ea. Cat ma plimbam pe strada vad o dubă albastra. Am recunoscut-o imediat. Era duba omului bătrân. Adică. Tatăl lui Levi. Asa ca m-am dus sa îl întreb ce as fi putut sa ii iau de ziua Cristinei. Pana la urma i-am luat ceva de la dansul. M-am dus sa îmi iau ceva de la magazin ca să nu fie de bănuit ca m-am dus sa ii cumpăr ceva Cristinei și m-am întors acasă.

Ziua Cristinei...

Era ziua Cristinei. Făcu-se 23 de ani. Ma trezisem mult mai devreme decât ea. Ca sapot sa pregătesc totul. Am început sa înșir baloanele pe care le cumpărasem și sa am duc sa fac mâncare pentru ea. După ce am terminat m-am dus și i-am dat mâncarea. Dar am rugat-o sanu iasă din camera pana nu ii spun eu. M-am dus sa trag draperiile ca să fie întuneric am aprins niște lumânări, am întins pe jos petalele de trandafiri pe care le luasem ieri de la o florărie, și pregătisem tortul ca să pot sa îl aprind. Am luat cel mai apropiat lucru pe care îl puteam lua ca să il dau Cristinei sa și-l pună pe fata și am scos-Odin camera aprind lumânările de pe tort și ii spun sa își dea chestia aia de pe fata jos. Nici nu știam ce e. Cred ca era o cârpă sau nu știu. Am început sa ii cant și după ce a suflat in lumânări am tras draperiile și a tăiat tortul. După ce am tăiat tortul i-am dat cadoul. Era o oglinda. Mai știți oglinda care ia spus tatăl lui Levi ca o avea. A spus ca mai avea o dublura asa ca i-am cumpărat-o. Chiar voiam sa ii cumpăr un lănțișor ca al meu. Dar din păcate asta era singurul. Era foarte fericita de cadoul pe care i l-am făcut. Dar ziua încă nu se terminase. I-am spus sa se îmbrace cu ce voia. Dar sa fie totuși ceva mai frumos și nu i-am spus unde o sa mergem. Dar cred ca deja știa unde o sa ajungă. Când era gata am luat-o de mana și m-am gândit la locul unde voiam sa mergem. Când am deschis ochi.......