O noua viata

Capitolul IX

Nici nu apuc sa ii explic ca praful din clepsidra mea începe sa se ducă în sus și știam ca fumul negru o sa își facă apariția imediat. Asa ca fug și ma închid cu Cristina într-o cabina și am așteptat sa apară fumul negru. Peste câteva secunde fumul negru din clepsidră începuse sa ia forma. Numele celui care ma chema era Levi. Chiar voiam sa vorbesc cu el asa ca am întrebat-o pe Cristina cât mai avem pana când începea ora. Ea a spus 10 minute. M-am asigurat ca aveam telefonul cu mine și după aceea am luat lănțișorul în mana și am plecat spre Levi. Când am ajuns iarăși în biroul lui îmi scot telefonul și setez 2 ore. Ca atâta puteam sa stam pana atunci. 2 ore erau 5 minute. Dar trebuiau sa ne mai vadă și colegii ca după cine știe ce ziceau. Oricum nu prea am niște colegi deștepți. Dar gândurile tot îmi veneau în cap pana le-a întrerupt vocea lui Levi

"Bănuiesc ca ști de ce te-am chemat."

"Din cauza bilețelului?"

"Da"

"De unde pana unde erai tu acel om bătrân."

"Nu eram eu"

"Adică?"

"Pai acel om bătrân trăia înainte aici. Stătea înăuntru-l zidului Maria, pana sa fie atacat. Era sa fie și arestat de către Jandarmerie deoarece avea lucrurile acelea magice. Și regele spunea ca el vrea lucrurile alea și dacă nu vrea sa le dea regelui sa fie arestat și după aceea omorât. Dar omul bătrân pe nume Eduard avea altceva în plan. Asa ca atunci când a auzit ce voia regele sa ii facă a dispărut imediat alături de lucrurile sale. "

" Dar de unde ști toate astea? "

" Pai...... "

" Pai ce? " întreabă Cristina curioasa

" Nici nu am observat ca prietena ta este aici"

"Hai nu mai schimba subiectul". Ii spun eu. Deja nu mai puteam sa aștept. Voiam doar sa spună odata

"Bine. Pai el era tatăl meu. Ne-a părăsit când aveam doar 14 ani. Iar un an după aceea mama mea a murit. Asa ca am rămas orfan. Am tot încercat sa dau de tatăl meu. Dar nu am reușit. Asa ca atunci când am văzut lănțișorul de la gatul tău l-am recunoscut imediat. Ma bucur ca măcar el este încă în viata. O perioada lunga de timp am crezut ca a murit. Asa ca m-am împăcat pana la urma cu faptul ca ambii mei părinți au murit. Dar încă am o speranța că aș putea să îl întâlnesc iarăși. Sau măcar sa știu ca este mândru de mine. "

" Eu zic ca 100% ar fii mândru de tine. Uită-te la tine ești unul dintre cei mai buni căpitani. Ai omorât atâția titani și ești pe cale sa salvezi lumea. De ce ai spune ca nu ar fii mândru de tine?"

"Deoarece tot acest timp am crezut ca este mort. Bine nu am crezut. Am vrut sa cred acest lucru și nu am vrut sa cred ca ma lăsat și pe mine și pe mama mea singuri în spate și el s-a dus sa își trăiască viata fără sa se gândească la noi."

După ce a spus asta mi-am amintit ca aveam bratarile care puteau sa îl aducă pe Levi la mine în lume. Sau unde eram eu. Dar când am vrut sa ii dau brățară am mai simțit o foaie în buzunar. Asa ca i-am întins brățară și am început sa citesc. Dar în scurt timp. Mi-am dat seama ca nu era pentru mine. Și era pentru Levi.

"Cred ca scrisoarea asta este pentru tine"

Pe scrisoare scria: