Capitolul XIX

132 7 0
                                    

Era Erwin. Nu știu ce cauta acolo și sincer nu voiam sa știu. Ma simțeam atât de bine și când l-am văzut pe Erwin parca mi-a picat cerul în cap. Dar pana la urma eram curioasa ce voia de la noi.

-y/n, poți sa pleci un pic. Trebuie sa vorbesc cu Levi între patru ochi...

Dau aprobator din cap. Acum chiar eram curioasa despre ce era vorba. Speram ca pana la urma o sa îmi spună Levi despre ce era vorba. Stăteau deja de o ora și vorbeau în continuu. Dar nu știu de ce mi se făcu-se rău. Nici nu voiam sa știu cum arat. Deja simțeam ca nu mai am stabilitate pe picioare. Când m-am uitat în geam, vad ca eram alba și aveam ochii umflați și parca vineti. Când ma uitam la mine îmi aduceam aminte de tata. Și el arata la fel. Încerca să nu mai doarmă noaptea. Dar nu prea ii reușea. Trebuia sa găsesc neapărat leacul pentru boala asta. Nu vreau sa ajung ca tata.... Nu vreau sa mor....

Când dintr-o data pic din picioare. Erwin și Levi s-au uitat speriați în spate. Atunci când Levi ma văzut ca am picat din picioare a fugit spre mine. Ma luat în bratele lui și tipa la Erwin sa aducă ajutor.

-Levi, te rog

-Rezista. Te rog eu mult rezista.

-Levi, nu vreau sa mor. Te rog. Ajută-mă sa ajungem mai repede la pivniță unde a fost casa lui Eren. Din câte am înțeles a fost și doctor. Poate găsim un leac acolo. Te rog, nu vreau sa mor!

Levi tipa după ajutor. Erwin deja zbura-se cu EMM-ul lui ca să caute ajutor. Când ma uit la Levi vad ca ii curgeau lacrimile pe obraji.

-Levi, dacă mor.. vreau sa știi... ca te-am iubit mereu. Și încă și în ultimele clipe de viata încă o fac.

-Și eu te iubesc y/n. Dar nu o sa mori. O sa putem sa trăim o viata frumoasa în continuare și sa fim împreună pana o sa murim ambii tindu-ne de mana.

Tot ce era în capul meu era ca ala o sa fie sfârșitul și ca nu o sa mai pot sa duc nici măcar câteva minute. Nici măcar nu am putut sa îmi iau rămas bun de la Bakugo...

Dintr-o data vad negru în fata ochilor,dar peste câteva secunde când am deschis ochii eram în camera lui Bakugo. Când ma văzut Bakugo a încercat sa ma ia în brate,nu ne mai văzu-sem de mult timp. Dar îl vad și pe tata care statea la ușa.

-Grăbește-te Y/n, nu mai avem mult timp! îmi spune tata.

-y/n. Ce se întampla? ma întreabă Bakugo nedumerit.

-Îmi pare rău! Îmi pare rău că nu o sa pot sa stau cu tine pentru tot restul vieții cum ți-am promis. Am venit sa imi i-au ras bun Bakugo..... Sunt pe moarte. Țin la tine foarte mult și tu ai fost persoana la care m-am gândit și când îmi dau ceasul morții. As vrea sa te strâng acum în brate atât de tare încât sa ramai fără aer. Dar din păcate nu pot. Îmi pare rău.... Dar aici drumurile noastre se despart pentru totdeauna. Ai aici un ceas de la mine ca să îți aduci aminte de mine. Semnalul verde era pentru sunt bine și cel rosu pentru nu sunt bine din păcate o sa rămână de acum în colo pe rosu. Dar dacă print-o minune o sa fie verde înseamnă că am reușit.. Dar nu o sa reușesc.

-Y/n. Te rog așteaptă. Nu vreau sa ma părăsești. Proast-o eu țin la tine. Nu îți permit sa lași asa.

Când m-am dus spre tata am auzit.......

O noua viataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum