Capitolul XIV

156 9 1
                                    

Când intra pe ușa Cristina. Noroc ca am auzit ușa. Când am auzit ca se apropie de ușa dormitorului lui Levi l-am impins pe Levi din pat si m-am prefăcut ca dorm. Cristina trântește ușa de perete. Și voia sa tipe CE FACEȚI VOI AICI? Dar când a văzut ca dorm sa dat un pic in spate. Ca ea știa ca nu îmi place sa ma trezească cineva.

"Tu nu știi sa bați la usa. Puteai sa o trezești și pe Daria"

"Scuze. Nu știam. Eu o sa plec. Paaaaa"

"Pa" spune Levi supărat.

Când pleacă Cristina din casa Levi se urca iarăși în pat și se întoarce cu spatele la mine. Pe spate era tot rosu. Nu știam ca o sa se lovească atât de rău.

"Scuze ca te-am aruncat asa din pat. Dar m-am speriat și nu m-am putut sa ma gândesc la altceva. Scuze. Scuze. Scuze"

"Nu are nimic..."

Levi tot supărat era. Nu putea sa ma minta. Asa ca l-am luat în brate. Și mi-am mai cerut încă odată scuze. Pana la urma Levi se întoarce cu fata la mine.

"Proasto"

Și ma strânge în brate. Pana la urma am adormit în bratele lui. Dar de data asta măcar era cald.

A doua zi ma trezește Levi de dimineata. Și îmi spune sa ma duc sa ma îmbrac. Când îl întreb câte este ceasul îmi spune ca este 6:00. Iar eu aveam antrenamentul la 8:00. Asa ca atunci când Levi a părăsit camera ca să poată sa se ducă sa faca un ceai. Eu m-am culcat la loc. Peste 5 minute Levi se întoarce. Când a văzut ca încă dorm a început sa ma tragă din pat pana am ajuns pe jos. Doar ca am picat pe picioarele lui și el peste mine.

"Îți bați joc de mine. Trezește-te odataaaaa"

A început sa ma zgâlțâie pana l am luat de cap și l-am întins pe jos. Iar eu care eram în picioare ii zic:

"Da eu sunt treaza. Nu vezi?"

Când voiam sa plec sa ma duc sa îmi beau ceaiul Levi ma tras de mana și am picat pe jos. Am început sa radem ambii. Și nu ne mai puteam oprii. Ma bucuram atât de mult sa îl vad cum rade. Simțeam ca problemele dispar când eram lângă el. Nu știu de ce se comporta atât de frumos cu mine. Și nu înțeleg de ce. Dar când voia sa ma sărute întra Hange peste noi în camera. Nici nu am auzit-o când a intrat. Am sărit ambii în sus și ne am depărtat unul de altul în maxim 3 secunde. Dar era prea târziu. Hange deja văzu-se și nu cred ca nu o ducea capu ca să știe ce urma sa se întâmple.

"Scuze ca v-am deranjat. Voiam sa va anunț ca antrenamentele s-au mutat la ora 12:00. Acum am sa va las."

"HANGE!" striga Levi după ea.

"Da. Ce s-a întâmplat?"

"Dacă spui cuiva..."

"Ma omori. Da știu. Va las porumbeilor."

Când a spus asta Levi apuca-se o perna sa o arunce după Hange. Dar nu a nimerit deoarece Hange a închis imediat ușa după ce a spus ce a spus. Levi se făcuse rosu la fata. Era asa drăguț când era rușinat. S-a pus în pat cu mâinile în san și cu fata lui de copil supărat stătea și nu spunea nimic. Am mers la el și am încercat sa îl mișc. Da nu se mișcă de nici o culoare. Zici ca era piatra. Asa ca singura soluție pe care o mai aveam era...

Nu mai apuc sa ma gândesc ca Levi ma trage la el și ma săruta.

"Hai ca o sa se răcească ceaiul" îmi spune Levi zâmbind

Fără sa mai spun nimic ma ridic și ma duc alături de el în bucătărie sa bem ceaiul. Era deja rece. Dar tot l-am băut. După Levi a spus sa ieșim la o mica plimbare. Voia sa îmi arate un loc. Asa ca am mers după el. Ca alta varianta nu aveam oricum. Când am ajuns era o pădure asa frumoasa. Era toamna asa ca frunzele erau de foarte multe culori. Am început sa ne plimbam pe acolo pana am dat de o banca cu câteva scaunele. Era atât de drăguț. Încă ma mir ca putea sa mai existe un loc atât de frumos și de liniștit pe o lume atat de urata și agitata.

"Și. Cum plănuiești sa ajungi la casa lui Eren?"

"Ma transform în titan după ce învăț sa ma mai lupt și eu un pic și ma duc la casa lui Eren pana îl fac pe el sa mergem acolo. Dar nu cred ca o sa fie atât de greu. Adică și el vrea sa ajungă acolo atât de mult. Și ști și tu bine asta. Și dacă mor aia e"

"Cum adică aia e? Și cine a zis ca o sa mori. O sa fiu mereu lângă tine"

După ce a zis asta ma sărutat. Dar se aude ceva din tufisurile din spatele meu. Când ne uitam mai bine vedem ca era.......

O noua viataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum