O noua viata

Capitolul VIII

Îmi da câteva brățări. Erau 10 brățări destul de frumoase. Dar nu știam pentru ce sunt asa ca îl întreb de ce mi le a dat.

"Pai poți sa ii dai unei persoane brățara asta și când vor sa te vadă sau sa te viziteze doar trebuie sa apese pe butonul asta de pe brățara."

"Serios?"

"Da!"

"Cât costa?"

"Nimic ca trebuia sa ii dau prietenei tale cu lănțișorul și clepsidra. Apropo vezi că-ți de mișcă praful din clepsidră"

"Stai ce?"

"Iese fumul deja"

"Dar trebuie sa merg la magazin"

"Nu uita timpul aici trece mai greu decât acolo"

"Cât de greu?"

"Pai 2 ore aici sunt 5 minute"

"OK mulțumesc mult"

"Nu ai pentru ce. Vezi ca scrie Cristina."

"Pai și dacă e pe aceasi lume sau nici nu știu ca deja nu mai știu ce se întâmplă"

"Timpul trece la fel de greu"

"Pai Cristina e tot aici"

"Atunci nu. Sun-o sa o întrebi ce are și dacă nu e nimic grav poți sa te duci la magazin. Eu nu mai pot sa stau am venit sa îți dau bratarile doar"

"OK mulțumesc"

Nu apuc sa spun mai multe ca dubita în care stătea străinul disparuse. Asa ca o sun pe Cristina

-Ce sa întâmplat?
-Ma plictiseam.
-A waw. Am crezut ca ai pățit ceva mai grav.
-Hai ca nu îmi sparg capul în casa.
-Mhmmmmm
-Hai ma
-Hai ca te sun când ajung acasă ca ma trimis mama la magazin sa iau pâine și m am întâlnit cu domnul de la care ai luat lănțișorul și mi-a dat ceva
-Ce?
-Îți zic când ajung acasa
-Nu....

Ii închid în nas. Ca sa fac mereu. Ma duc sa iau pâine și spre surprinderea mea încă mai era pâine. Ajung acasă ii dau pâinea mamei mele și ma duc în camera mea ca să o sun pe Cristina. Deja se făcuse ora 00:00 asa ca ii zic ca vorbim mâine și după ce i-am închis ma duc în pat sa ma culc deoarece a doua zi aveam școală.

A doua zi ma trezesc la 7:00. Cam greu ce pot sa zic. Ma îmbrac îmi iau mâncarea pentru școală și plec. Când am ajuns la școală o vad acolo pe Cristina asa ca ma duc la ea

"Ai bratarile la tine?"

"Da. Dar nu îți dau una ca tu poți sa ma suni când vrei și nici nu știu când îl mai vad pe domnul ala cu după ca să ii mai cer dacă rămân dar adar nu prea cred eu ca o sa rămân fără. Nici nu știu cum îl cheamă ca asa puteam sa merg la el când voiam."

Incepe ora. Aveam romana. Ma duc în banca și încep sa scriu ce ne preda doamna profesoara. După ce am terminat o parte din ce voia dansa sa ne predea ma las pe spătarul scaunul cât ne explica doamna profesoara ce am scris pana acum și îmi bag mana în buzunarul unde aveam bratarile și simt o hârtie acolo. Asa ca o scot sa ma uit ce e. Prima data am crezut ca este un bon sau ceva foaie mototolita care nu mai aveam ce face cu ea. Dar nu era un bilețel și scria pe el

Numele meu este Levi
                                    Semnat Căpitanul Levi

Când am văzut am rămas uimita dar nu puteam sa arat vreo emoție ca deja se uita urat profesoara la mine cât timp explica. Asa ca am băgat bilețelul în buzunar. Dar colegul meu de banca pe nume Bogdan voia sa ma întrebe ce era cu bilețelul ala dar noroc cu doamna ca a spus ca trebuie acum sa scriem în continuare. Asa ca practic am scăpat sa ii dau explicați. După ora merg la Cristina sa o întreb dacă vine pana la baie. Logic ca nu voiam sa merg la baie dar nu puteam sa ma gândesc la alt loc ca deja îl vedeam pe Bogdan cum vine spre mine. Asa ca nici nu am mai așteptat sa îmi răspundă ca am tras-o după mine. Dar nici nu apuc sa ii explic ca......