Renascand (In curs de editare-Poate fi citita)

Capitolul 6

Ziua mea!!! Daaa, ma cheama Stefania! Imi iubesc numele, asa ca am vrut sa postez un capitol pentru voi.

In partea dreapta-----------> Tatal lui Ami

Acest capitol il dedic lui LonelyGhost, pentru ca m-a corectat cand am gresit:D

Inceputul o sa vi se para plictisitor, dar la sfarsitul capitolului, am adaugat  putina actiune:))

Sper sa va placa:D

Capitolul 6

Ami's POV

Isabelle continua sa rada. Ma uitam la ea confuza. Am zis ceva gresit? Am facut ceva?

 -Nu pot sa cred! A spus ea dintr-o data, oprindu-se din ras. Tu? Prietana lui? A intrebat, incepand din nou sa rada.

-Isab...a inceput Alex, dar ea l-a intrerupt.

-Hai mai, Alex! Serios?

Ok, deja devine ciudat. Ce e asa de imposibil? Ma uitam la ea, fortand un zambet.

-Poate ar trebui sa plec...am spus eu.

-Nu o baga in seama, mi-a spus Alex.

-Taci, Alex! Nu ne faci cunostinta?

-Ami, ea e Isabelle, verisoara mea. Isabelle, ea e Ami. A spus Alex.

Verisoara???? Credeam ca e prietena lui. Si atunci mi-am amintit. In noaptea cand am iesit din spital, a lasat-o pe Rena acasa cu verioara lor.

-Imi pare bine de cunostinta! Am zis politicos.

-Si mie, chiar daca te simpatizez.

-De ce? Am intrebat. Cum adica ma simpatieaza?

-Pai, varul meu poate fii uneori foarte enervant. Mi-a spus ea zambind.

Zambetul ei se largea cand se uita la Alex, incercand sa il tachineze, expunandu-i dintii foarte albi. In obraji s-au format niste gropite. Wow! Chiar e frumoasa!

M-am uitat la Alex, care se uita in jos. Ii era rusine? 

-Ooo, cine vorbea! A spus Alex, parand amuzat.

-Aaaa..eu ar cam trebui sa plec.

-Asa devreme? A intrebat surprinsa.

-Da, am stat cam mult...

-Am gasit lingulitele. A tipat Rena, intrand in bucatarie. Iza!!!! A tipat ea din nou, sarind in bratele  verisoarei sale.

-Hey, scumpo! A spus Isabelle aplecandu-se pentru a o lua in brate.

-Te-ai tlezit, in sfalsit! A spus Rena in tip ce o pupa pe obraz. De ce te-ai tlezit asa talziu, poate te jucai cu mine si cu Ami..

-Promit ca data viitoare ma joc!

Cand Rena m-a vazut, a venit spre mine. I-am spus ca trebuie sa plec. Mi-am luat ramas bun de la ele, iar Alex s-a oferit sa ma conduca pana acasa.

Cand a apucat cheile de la masina, am spus:

-Putem...sa o luam pe jos? Am intrebat.

-Desigur.

Am iesit pe usa casei lui si vantul rece al serii ,m-a cuprins. Era o seara linistita, chiar daca batea vantul. Pe cer se vedeau stele iesind la suprafata si soarele palind in departare.

-Ami.... vrei sa jucam un joc? A intrebat el.

-Ce fel de joc?

-Eu pun o intrebare, tu o intrebare. A spus el, bagandu-si mainile in buzunare.