Capitolul 25
Ami’POV
Ma uit in jur, dar tot ce vad, este o poenita. Pamantul era acoperit cu iarba verde, iar peste tot erau mici floricele crescute. Cerul albastru, senin se imbina perfect cu constrastul peisajului, facandu-ma sa cred ca sunt intr-un tablou.
Parfumul florilor m-au cuprins imediat, facandu-ma sa ma aplec si sa zmulg o floricica albastra. Continuam sa merg, dar nu ajungeam nicaieri, nu stiam unde sunt.
-Ami, a spus o voce mult prea cunoscuta mie.
M-am intors usor, vazand-o stand acolo. Arata la fel ca ultima data cand am vazut-o. Frumoasa ca intotdeuna. Au trecut aproape 14 ani si inca arata tanara. Am inceput sa pasesc inspre ea.
-Mama, am soptit usor cand am ajuns langa ea.
Ma tras in imbracitaserea ei blanda, facandu-mi o lacrima sa imi cada pe obraz. Imi este atat de dor de ea.
-Nu plange draga mea, mi-a soptit ea, strangandu-ma si mai tare.
Mi-am sters lacrima si m-am departat de ea, uitandu-ma in ochii ei. In ei vedeam aceeasi dragoste neconditionata pe care o simteam cand eram mica. Si inca o mai simt. Chiar daca nu am mai am langa mine, stiu ca am iubeste.
Ne-am asezat pe iarba deasa, deci nu vroiam sa o stric. Stateam cu fata una la cealata.
-Nu ai idee cat de mult mi-ai lipsit, scumpo, a spus ea, trecandu-si palma peste obrazul meu.
-Si mie mi-a fost dor de tine, mami, am spus aplecandu-mi capul spre atingerea ei.
-Stiu, scumpo. A trecut atat de mult timp.
Un moment de liniste.
-Esti bine?
-Da, mami.
-Ami, stiu ce s-a intamplat si imi pare foarte rau ca nu am fost acolo sa te apar, a spus el cu lacrimi in ochii.
Stiam la ce se referea si simteam nevoia sa plang si eu, dar tot ce am zis a fost:
-Nu a fost vina ta.
Ea a venit mai aproape de mine si mi-am lasat capul sa se odihneasca pe umarul ei, avand nevoie de acest lucru. In tot acest timp, am avut devoie de o mama, dar din pacate Dumnezeu a avut devoie de ea. Stia ca este o persoana buna, asa ca s-a hotarat sa o ia de parte lui.
-Stii, ti-am citit una dintre carti, am spus zambind.
-Si cum a fost?
-Frumos. A fost frumos. Desi nu prea credeam in toate lucrurile alea despre iubire.
-Credeam?A intrebat ea.
-Da. Il sti pe Alex, nu? Ea a dat din cap in semn de “nu”, asa ca am continuat. El m-a facut sa cred. Mi-a spus ca ma iubeste, mama. Mi-a spus ca ma iubeste, deci nu am putut sa ii raspund inapoi.
-Normal ca te iubeste, Ami. Oricine te-ar iubi, daca te-ar cunoaste cu adevarat,a spsu ea sarutandu-mi fruntea.
-Dar eu eram distrusa.
-Erai distrusa sufleteste, scumpo. Dar acum nu mai esti, Alex te-a vindecat.
Am zambit la cuvintele ei. Asa este, Alex m-a vindecat.
------
M-am trezit cu un zambet larg pe fata. Stiu ca este doar un vis, dar am putut vorbi cu ea. Si asta e tot ce conteaza pentru mine. Stiu ca este acolo si ca nu ma uraste pentru ce s-a intamplat si asta ma linisteste.
Mi-am adus aminte de scrisoarea mamei care era in cutia cu carti. Inainte nu vroiam sa o citesc pentru ca imi era frica de ceea ce poate fi inauntru, dar acum eram curioasa.
CITEȘTI
Renascand (In curs de editare-Poate fi citita)
Genç Kurgu-Am fost abuzata. Am spus, cu lacrimile curgandu-mi inca o data pe obraji. Am fost abuzata...sexual, am soptit. Nu sunt fata inocenta, care crezi ca sunt. Ma uitam in ochii lui si tot ce puteam vedea era soc. Eram inca aproape de el, asa ca l-am si...
