Renascand (In curs de editare-Poate fi citita)

Capitolul 8

Nu merge prea bine cu povestea. Nu prea trage la cititori. Mă ganeam să o şterg, dar mi-am adus aminte că mai sunt încă vreo 4-5 care citesc aşa că o să scriu în continuare:D

Capitolul 8

După ce m-am urcat  în maşină, m-am întors cu faţa spre el, doar ca să îl vad că se uită la mine cu nişte ochi mari, zâmbind. Nu am zis nimic, doar am zâmbit şi mi-am întors capul în faţă, evitându-i privirea, pentru că mă face să mă simt inconfortabil.

-Unde vrei să mergem? A întrebat el, pornind maşina.

-Mi-e indiferent, am spus întorcându-mă spre el. Încă se uita la mine. Ştii... cred că ai vrea să fii atent la drum. Doar dacă nu vrei sa murim amândoi.

-A..da, scuze. A spus şi a întors capul spre drum.

Restul drumului a fost linişte. O linişte inconfortabilă. Nu ştiam ce să zic şi probabil nici el nu ştia. Am continuat să privesc pe geam casele şi copacii cum trec rapid. Când am ajuns, am coborat din masină uitându-mă unde sunt. Era un fel de restaurant. Defapt, nici măcar nu ştiu ce era. Alex mi-a făcut semn să întru prima, el urmându-mă. Înăuntru, un chelner a venit spre noi. Era slab şi înalt şi avea părul blond ciufulit.

-Cu ce vă pot ajuta? A intrebat el, uitându-se la mine.

-Dorim o masă de două persoane. A spus Alex şi mi-am dat seama din tonul lui că era un pic enervat.

-Urmaţi-mă. Chelnerul ne-a condus la o masă exact lângă fereastră.

Alex mi-a dat un meniu, dar ştiam deja ce voi comanda. Alex ia facut semn chelnerului să ne ia comenzile. El a comandat îngheţată cu aromă de căpsuni, iar eu îngheţată de mentă cu fulgi de ciocolată.

 Gândul mi-a zburat la mama. Cu ea mergeam când eram mică să mananc îngheţata. Şi acum îmi amintesc îngheţata ei preferată: menta cu fulgi de ciocolata. Când ieşeam de la grădiniţa şi plecam spre casa, ne opream la magazin şi îmi cumpăra mereu îngheţată. În fiecare zi câte o aromă. Mi-e foarte dor de ea. Aş da orice să fie aici cu mine. O lacrimă mi-a căzut uşor pe obraz fără să îmi dau seama. Mi-am şters-o repede cu mâneca puloverului, înainte ca Alex să îşi dea seama. Sau cel puţin speram că nu a observat.  Asta îmi mai lipsea. Să mă vadă Alex plângând. Din nou.

-Îţi place îngheţata cu mentă? A întrebat Alex, întrerupându-mi şirul gândurilor.

-Mda.  Este preferata mea. De ce?

-Este şi preferata Renei. A spus el zâmbind. Se pare că te înţelegi mai bine cu ea decât cu mine.

Aproape ca m-am înecat cu propria salivă.

-De ce crezi asta? Am spus eu reglându-mi vocea.

-Am impresia că te reţine ceva când eşti în preajma mea.

Ce naiba l-a apucat? Adică da..este adevărat, dar nu mă aşteptam să îmi spună chestia asta.

-Şi ce....

-Comanda dumneavoastră este gata. A spus chelnerul blond, întrerupându-mi explicaţia. A pus două tăvi pe masă. Una în dreptul meu, iar cealaltă în dreptul lui Alex.

-Mulţumim! A spus Alex.

După ce a plecat chelnerul, Alex s-a întors iar spre mine.

-Ce spuneai?

-Nimic. Am răspuns iritată.

Am luat linguriţa de pe marginea tăvii şi am început să gust din îngheţată. Am sperat să renunţe la întrebarea aceea. Ce voiam să spun era la nervi şi ştiam sigur că începeam o ceartă şi nu vroiam să fac asta.