Asa mi-o imaginez eu pe Ami :D
Un an mai tarziu....
Stau in pat si tot ce pot gandi este ca astazi se face un an de la viol. Nu imi pot scoate din minte zambetul dezgustator pe care il avea cand ma tortura. Nu imi pot scoate din minte durerea pe care am simtit-o. Il urasc pe acel om. Imi urasc viata. Urasc orice baiat. Urasc acea seara cu tot ce am in mine.
EL mi-a distrus viata, mi-a distrus relatiile cu persoanele iubite, mi-a distrus bucuria adolescentei, mi-a distrus corpul, mi-a distrus inima, m-a distrus pe mine. El nu mi-a luat numai inocenta, el mi-a luat sansa la o viata normala, mi-a luat totul.
Nu am spus la nimeni. Nu am pe nimeni cu care sa pot sa-mi impartasesc durerea, suferinta care nu a disparut inca din acea seara. Dupa ce ma intorc de la scoala incerc sa imi tin timpul ocupat cu tot ce pot pentru ca de fiecare data cand stau in pat mi se deruleaza in minte evenimentul din acea seara. De fiecare data cand adorm, visez acele lucruri. Ma trezesc tipand, strigand dupa ajutor dar adevarul crunt ma loveste imediat, spunandu-mi ca nimeni nu a putut sa ma salveze. Nu pot sta linistita, deoarece tot ce face mintea mea, cand este liniste, e sa deruleze acele lucruri.
Afara nu ies cu prietenii, defapt nici nu mai am prieteni. Toata lumea la scoala ma considera ciudata scolii, deoarece ma feresc foarte mult de toata lumea si nu prea vorbesc, decat daca este necesar. Cand nimeresc la un proiect in care trebuie sa colaborez, de multe ori ma ridic din banca si plec, aratandu-le ca nu vreau sa particip. Si de aceea nu mai am note mari, de aceea tatal meu este foarte dezamagit de mine .
Tatal meu nu intelege prin ce trec si nici nu ma astept sa inteleaga. Din acea seara nu mai vorbesc cu el, nu mai stau cu el, nu mai petrecem timp impreuna asa cum obisnuiam sa o facem. El crede ca am inebunit sau ceva de genul, deoarece a incercat sa ma duca la psihologi si psihiatri.
Pe mama nu o mai am de la 5 ani. A murit intr-un accident de masina. Se intorcea de la serviciu dupa ce terminase tura de noapte, era asistenta medicala, afara ploua si ea fiind obosita a pierdut controlul masinii si a intrat intr-un pom de pe marginea drumului. Sunt sigura ca daca ar fi in viata ea m-ar fi inteles. Imi este atat de dor de ea!
Defapt imi este dor de timpul petrecut cu tatal meu, de viata mea de dinainte, de colegii mei, de prietena mea cea mai buna, Ruxi. Pentru o fata asa de draguta si de firava, ea a fost una dintre cele care m-au tradat cel mai rau. Pierderea ei m-a durut cel mai tare. Eram cele mai bune prietene de cand aveam 4 ani. Ea ma cunoaste cel mai bine, ea stie prin tot ce am trecut cu mama mea, ea cunoaste totul despre mine.
Dar dupa caderea mea depresiva din ultimul an, a devenit foarte distanta si chiar ea este si cea care a intors toata scoala impotriva mea. Ea este cea care mi-a alungat toti prietenii. Ea este cea care ma umileste in fiecare zi a vieti mele petrecute in scoala, ea este cea care continua munca acelui om de a-mi ruina viata.
Si acesta este felul meu de a-mi petrece zilele. Stand ore in sir delirand despre tot felul de lucruri. Acesta sau ascultand toata ziua muzica in casti, la maxim crezand ca poate muzica imi v-a alunga amintirile.
De fiecare data cand imi amintesc, depresia ia controlul asupra mea si ma conduce la a-mi taia la incheiesturile. Unii spun ca ajuta dar nu m-am convins pana nu am incercat. Si chiar ajuta. Te ajuta sa uiti pentru cateva minute de probleme. Si as face orice sa imi iau gandul de la acele amintiri, sa uit acele amintiri.
Si asta este exact ce am facut, dupa ce m-am ridicat din patul pe care stateam. M-am dus in baie si am luat lama, care ma poate ajuta sa uit . Mi-am ridicat maneca pana la cot si am presat lama usor pe incheietura mainii. Durerea era cumplita, dar nu mai mare ca durerea acelor amintiri. Si de aceea o fac de fiecare data cand imi amintesc. Durerea m-a facut sa imi aplec capul pe spate.
Am stat acolo in baie, holbandu-ma la linia roz de pe incheietura mea. Dupa ce se duce sentimentul, stau acolo si ma uit la linioarele rozalii de pe incheieturile mainilor mele. Mereu ma intreb daca imi voi reveni vreodata din starea asta, daca imi voi recapata viata, daca voi inceta cu taiatul incheieturilor, daca imi vor disparea taieturile de pe incheieturi, daca voi uita vreodata acea noapte.
-Ami, e timpul sa te trezesti. Este ora 7:00. Se aude tata strigand de pe hol.
Nu m-am obosit sa-i dau un raspuns, pentru ca stiam ca nu asteapta unul. Cred ca s-a obisnuit cu comportamentul meu ciudat. Defapt, cred ca sa obisnuit si cu mine fiind o ciudata, deoarece inainte tipa cand nu-i raspundeam, cand plecam de la masa fara sa spun nimic sau cand plec de acasa. Dar cred ca nu mai spune nimic, deoarece crede ca eu fac acele lucruri pentru ca am implinit 18 ani. El crede ca fac pe copilul rebel.
Alti adolescenti s-ar fi bucurat ca au implinit in sfarsit 18 ani. Ca pot face ce vor, ca nu trebuie sa isi mai asculte parintii, ca pot merge oriunde fara acordul lor. Dar eu nu m-am bucurat, deoarece nu mai am de ce sa ma bucur.
M-am ridicat de pe podea si am intrat in camera indreptandu-ma spre dulap, pentru a alege niste haine. Nu ma gandesc mult pentru ca stiu deja ce voi purta. Voi purta haine normale. Nu ma straduiesc sa arat bine, deoarece nu vreau sa atrag atentia. Nu ma machez, nu ma imbrac cu altceva decat cu o pereche de blugi si o bluza cu maneca lunga pentru a-mi ascunde taieturile de pe maini.
M-am pieptanat, desi stiam ca nu e nevoie, deoarece nu am dormit toata noaptea. Nu pot suporta sa ma trezesc in fiecare noapte strigand dupa ajutor, dupa ce visez cosmarul vietii mele.
Dupa ce m-am imbracat, mi-am luat ghiozdanul si am coborat scarile. De obicei, plec fara a spune ceva. Asa ca am iesit pe usa, fara a ma mai obosi sa spun ceva. Am ajuns la scoala mergand, pentru ca nu mi-am primit inca masina . Dupa spusele tatalui meu, nu sunt pregatita pentru o masina.
Cand am intrat in scoala, “cretinii” asa cum le spun eu, ori se holbau ori strigau dupa mine tot felul de porecle. Am multe: “the freak”, ” ciudata scolii”, “psihopata”. Si in fruntea “cretinilor” era nimeni alta decat Ruxi. Era in tocurile ei de 15 centimetri si cu geanta ei Louis Vuitton, cu care se lauda de cateva zile. Se uita urat la mine, ca de obicei.
-Ia uitati cine a venit! Ciudata scolii a sosit. Ce bine! Incepe distractia!
Ca de obicei ii ignor si merg mai departe. Doar ca sa ma trezesc cu ghiozdanul ud de suc sau cu floricele in par. Dar nu zic nimic, deoarece stiu ca le-as oferi satisfactie. Asa ca merg mai departe incercand sa ma curat. Orele trec repede pentru mine, pentru ca nu sunt atenta la profesorii care dau din gura.
Cand am plecat de la scoala nu m-am dus acasa, ma indreptam spre spital. Acolo unde ma duc de 3 ori pe saptamana. Pentru ca nu am facut teste imediat dupa acea seara, acum trebuie sa fac un tratament anti-infectii, pentru posibilele boli.
Cand sa intru pe usa spitalului, ceva ma tranteste cu putere la pamant. Lovindu-ma la cap, am lesinat.
***************
Deci cum vi se pare? Ar trebui sa continui sau sa ma las de scris?
Fiti blanzi:D. Sunt incepatoare.
Bye Bye
CITEȘTI
Renascand (In curs de editare-Poate fi citita)
Teen Fiction-Am fost abuzata. Am spus, cu lacrimile curgandu-mi inca o data pe obraji. Am fost abuzata...sexual, am soptit. Nu sunt fata inocenta, care crezi ca sunt. Ma uitam in ochii lui si tot ce puteam vedea era soc. Eram inca aproape de el, asa ca l-am si...
