Capitolul 19

6.1K 351 27
                                        

Scuzeeeeee pentru asteptare, dar mi-am revenit in forte:)

Capitolul 19

Stateam in fata gradinitei lui Rena si in minte imi veneau toate amintitrile frumoase petrecute aici, cu Ruxi. Ne cunoastem de cand aveam patru ani si am fost impreuna si la gradinita. Defapt, chiar acolo ne-am cunoscut.


Am crescut o data cu ea si avem foarte multe amintiri frumoase pe care nu le voi uita indiferent cat de rau m-as certa cu ea. Nu conteaza cate rele mi-a facut sau imi va face, eu mereu voi incerca sa imi amintesc cum era ea cu adevarat.


Acolo ne-am certat prima oara, acolo ne-am imbratisat prima oara, atatea amintiri alaturi de ea..Ne cunoastem de treisprezece ani si inca nu imi vine sa cred ca mi-am pierdut prietena cea mai buna, inca nu imi vine sa cred ca s-a comportat asa cu mine. Dar eu stiu cum este ea cu adevarat, sau cel putin cum a fost.


Cum ieri mi-a fost rau si nu am putut sa o duc pe Rena la inghetata, am vorbit cu Amanda si am intrebat-o daca o pot duce astazi, iar ea a fost de acord. A spus ca si asa Rena nu prea are cu cine sa se joace, ca se bucura cand vin pe acolo si ca ar trebui sa vin mai des.


Cu Alex nu am mai vorbit de ieri seara de cand a plecat de la mine. Si probabil ca nu il voi vedea nici azi si asta imi dadea o sensatie de tristete. M-am atasat mult de el si il plac din ce in ce mai mult, dar nu stiu daca pot si daca ar trebui sa ii spun.


Nu stiu daca sunt pregatita sa accept, nu stiu daca sunt pregatita sa fiu ranita din nou. Sunt sigura ca am nevoie de un prieten acum, dar nu stiu de ce nu simt ca Alex imi este doar un prieten. Poate pentru ca il plac, sau poate pentu ca in sfarsit am gasit pe cineva care sa imi ia gandul de la toate amintirile urate. Sunt foarte confuza in momentele astea.


Am vazut ca incepeau sa iasa copii si ma uitam dupa Rena, dar nu o vedeam. Dintr-o data cineva m-a prins de picioare, pe la spate si am tresarit. M-am intors repede si am vazut-o pe Rena cum se uita la mine, zambind cu gura pana la urechi. M-am relaxat imediat ce am vazut-o.


-Buna, Ami, a spus ea desprinzandu-se de mine.


-Buna, am spus luand-o de mana. Cum a fost azi la gradinita?


-A fost bine. Am invatat sa fac flori din cartie, a spus.


Am inceput sa mergem si ma bufnit rasul pentru ca a rostit “cartie” in loc de “hartie”.


-Ial lazi de mine, a spus ea incrucisandu-si bratele.


-Nu radeam de tine, Rena. Doar ca ai spus gresit.


-Stiu, dal nu pot sa plonunt, a spus inca suparata.


Am zambit la ea. E atat de draguta...Si seamana un pic cu Alex. Aceeasi ochi superbi in care ma pierd, ori de cate ori ii privesc.


Mergeam cu Rena si vorbeam despre prietenii ei, cand in fata mea au aparut trei persoane. Andrei, Iolanda si Ruxi.


-Ce faci Ami? Chiulesti, a intrebat Andrei?


-Cine vorbea, am spus. Este ora doisprezece si ceva si ei trebuiau sa iasa la ora doua, deci si ei chiuleau.


Il cunoc din clasa a cincea si mereu mi s-a parut un baiat de treaba. El este baiatul blond cu ochii albastri, mereu dragut. El nu era ca ceilalti. S-a comportat mereu frumos cu mine sau cel putin se purta, pana cand Ruxi l-a intors impotiva mea. Ruxi mereu imi spunea ca lui ii placea de mine, dar eram buni pieteni si refuzam sa accept asta, pentru ca nu vroiam sa stric prietenia dintre noi.


-Andrei, taca-ti gura, a spus Ruxi uitandu-se la el.


-Eu? Parca trebuia sa...


-Taci, a repetat ea.

Renascand (In curs de editare-Poate fi citita)Povești de care să fii obsedat. Descoperă acum