Buna! Am postat mai repede ca de obicei:)
Inainte sa va las sa ctiti, vroiam sa va spun despre o scurta povestioara pe care am scris-o. Se numeste "My name". Daca vreti sa treceti su o parere, ar insemna mult:) Voi pune linkul la 'External Link'.
Capitolul 27
Palmele imi transpirau in timp ce stateam in fata usii lui Alex. Ma rugam cu disperare sa fie acasa, ma rugam cu disperare sa fie el cel care deschide usa. Vroiam sa il vad pe el si numai pe el.
Au trecut trei zile de cand am aflat de sarcina. Timp de trei zile tot ce am facut a fost sa merg la scoala si apoi acasa. Stateam si ma gandeam constant care ar fi lucrul cel mai bun de facut. Am realizat ca orice voi face, va fi greu de facut.
Dupa ce am terminat orele, am venit direct aici. Maine ar trebui sa absolvirea liceului, dar nu stiu daca voi fi si eu printre aceia care vor celebra maine.
Am batatu la usa, inca tremurand si dupa cateva momente, usa s-a deschis si in fata mea a aparut Amanda, mama lui Alex. Inainte sa am timp sa spun ceva, a pasit peste prag si m-a luat in brate.
-Oh, Ami, a spus ea si am realizat ca plangea.
Simteam si eu lacrimi, asa ca mi-am strans ochii si mai tare. Nu vroiam asta. Nu vroiam sa plang. Nu vroiam ca amanda sa planga. Nu ii vroiam mila si nici simpatia.
-Imi pare atat de rau, scumpo, a spus ea dandu-mi drumul, dar inca tinandu-mi mainile pe bratele mele. Daca stia-
-Amanda, te rog, opreste-te. Nu pot suporta, am soptit.
Se uita la mine cu aceea privire pe care o uram. Si-a sters ochii si mi-a facut semn sa intru in casa. Era la fel cum mi-o aminteam. Doar ca acum amintirea urata si-a pus amprenta pe ea. Numai eu o puteam vedea. Stiam asta.
Ne-am asezat pe canapea si inainte sa vorbeasca iar, am facut-o eu.
-Amanda, te rog. Nu te mai uita as ala mine. Nu suport mila. Imi aminteste constant de-
-Stiu, scumpo. Vroiam doar sa iti spun ca imi pare rau pentru ce a facut. Daca stiam, nu il mai lasam sa se intoarca in viata noastra.
Nu am spus nimic.
-Esti bine, acum? A intrebat ea cu vocea aceea ce imi amintea de mama.
-Da, am spus desi nu era chiar asa.
Eram piarduta in propriile ganduri si actiuni. Nu mai stiam ce sa fac. Am nevoie de ceva are sa imi spuna ce sa fac. Am nevoie de cineva care sa ma ghideze. Am evoie de cineva in care sa am incredere. Am nevoie de cineva care sa imi spuna ca totul va fi bine. Aveam devoie de Alex.
Simteam cum o liniste ciudata se aseza peste noi, asa ca am intrebat:
-Alex este acasa?
-Nu. Este la munca. Ar trebui sa vina intr-o jumatate de ora. Poti sa il astepti daca vrei, a spus ea zambind.
-Cred ca ma voi duce acolo sa il astept, ams pus ridicandu-ma de pe canapea.
Am merg amandoua pana la usa si cand am vrut sa ies, amanda a vorbit din nou, facandu-ma sa ma intors cu fata la ea.
-Ami, sti ca esti bine venita aici oricand. Ma bucura s ate am prin preajma. Esti ca si a doua fica a mea. Dar te rog, nu il pedepsi pe Alex pentru greselile tatalui lui. Nu este corect.
Nu am spus nimic, doar am iesit pe usa.
-Te astept pe aici, a spus ea, i-ar eu i-am zambit.
Drumul cu taxiul pana la alex la munca, a durat un sfert de ora. Inca nu imi placea locul asta, asa ca ma decis sa astept afara. Dupa doua minute, l-am vazut pe Gabriel, iesind din cladire, iar cand ma vazut mi-a zambit.
CITEȘTI
Renascand (In curs de editare-Poate fi citita)
Teen Fiction-Am fost abuzata. Am spus, cu lacrimile curgandu-mi inca o data pe obraji. Am fost abuzata...sexual, am soptit. Nu sunt fata inocenta, care crezi ca sunt. Ma uitam in ochii lui si tot ce puteam vedea era soc. Eram inca aproape de el, asa ca l-am si...
