~ Iubire ilegală ~ Finalizată ✔️

Cap+16+

Mă ridic în fund și îmi frec ochii cu palmele. Am adormit , se pare că ceaiul de aseară a ținut cu mine.

Mă uit la ceas și văd că este ora 9 , nu am dormit mult , dar nu mă simt de loc obosită. Mă dau jos de pe canapea și merg spre bucătărie sa îmi fac o cafea sa mă pot trezii normal. Ieri am fost liberă și azi la fel așa că mă pot relaxa câteva ore bune până mâine.

Mă gândesc dacă mattia sa trezit sau inca doarme. Ugh , normal că doarme dobitoac-o! Aseara am avut o seara ciudată dar mă bucur că am trecut peste.

Pun cafea în două căni. Poate mirosul de cafea il trezește.

Îmi iau cana și mă duc afara pe balcon. Gândul îmi zboară sa fumez o țigară , dar vreau sa incerc să mă abțin , mă abțin pentru că îmi pasă de sănătatea mea..dar nu vreau să știe nimeni ce se întâmplă cu mine.

- Neața'! Aud o voce in spatele meu și știu a cui poate fii.

- Bună dimineață! Cum ai dormit?

- Destul de bine , mersii.

Îi zâmbesc iar apoi ii fac semn spre cafea cu capul , el o apucă și își ia o țigară din pachetul lui de țigări , vine langa mine și începe să fumeze.

- Îmi pare rău dacă am zis aseară vre-o prostie sau daca am făcut ceva rău , chiar nu îmi amintesc de nimic. Oh doamne! Cum să nu-și amintească nimic?! Atunci..pot sa trec și eu cu vederea..așa nu trebuie sa îi spun nimic din ce sa întâmplat aseară.

- Oh , nu are nimic! Nu ai zis și nici n-ai făcut nimic rău! Totul a fost okay..adică ți-am curățat o rană iar apoi te-ai pus sa dormi. Simplu!

-Rană? Spune surprins.

- Dap , rană!

- Daca mă crezi nici nu țin minte când mi-am făcut sau cum. Spune râzând.

Te cred..

Îi răspund cu un zâmbet.

- Vrei? Spune și îmi face semn spre țigară.

- Din păcate nu pot-..nu , nu vreau! Mersii totuși. Eram pe cale să mă dau de gol , perfect!

- Ești bine?

- Da!

Trage ultimul fum din țigară apoi o stinge în scrumiera , se întoarce la mine și își fixează privirea de a mea.

Înghit in sec.

- Ai ceva de ascuns? Măresc ochii la spusele lui.

- Nu..nu am nimic de ascuns.

In maroul din ochii lui pot vedea neîncredere. Nu am cum sa îi spun ce se întâmplă cu sănătatea mea , nu vreau să mă privească cu milă.

- Minți. Mi-e îmi ia foarte puțin să-mi dau seama daca o persoana minte sau nu.

- Nu mint..nu am nimic de spus!

- Okay , daca nu vrei sa spui nu te forțez.

Respir ușurată.

- Nu că nu vreau , nu am nimic de ascuns. Mint și mai rău.. doar că vreau să mă las de fumat chiar daca îmi este greu. Atât.

- Așa dintr-o dată?

- Da! Oamenii în viața iau decizii chiar și pe moment! Spun zâmbind fals.

Se încruntă puțin.

- Vrei ceva de mâncat??

- Nu mersii , nu îmi este foame , cu permisiunea ta mă duc să-mi iau telefonul din camera ta! Spune râzând.