~ Iubire ilegală ~ Finalizată ✔️

Cap+8+

- Unde suntem? Zic privind pe geam.

- Aici vin când am nevoie de liniște. Aici este locul meu.

Mă uit la el și un mic zâmbet îmi spaca.

- Trebuie sa ne dam jos?..

- A nu. Stai in mașină. Spune acesta amuzat.

- Pai lasă-mă să-ți amintesc că eu nu am nimic în picioare și afara este minus 12 grade!

Acesta își dă ochii peste cap , nu înainte să-mi de-a din spate , o pătură neagra , pufoasă , și o pereche de adidasi veri...dar întrebarea este , de unde naibii are adidașii ăștia și fix de mărimea mea?

- A cui sunt?

- I-am cumpărat surorii mele , dar cred că ție ți-ar sta mai bine , ei nu prea îi place verdele.

- Oh.. câți ani are?

- 17 ani.

- Pai și de ce îmi vin?..

- Pentru că tu ești un pitic de gradina.

Mă uit la fel și îi scot limba.

- Nu este vina mea că prost 36-37 la anii mei!

- Nu este vina mea că ești un pitic de gradina! Așa că , cărați fundul ăla mare afara odată! Spune acesta zâmbind.

Am..am auzit bine?!.. oh..

Înghit in sec și ies cu adidașii in picioare și pătură pe mine.

Iese și el și încuie mașină. Îmi face semn să merg după el și asta fac.

Când îmi dau seama mai bine..suntem într-un parc-lac...totul este liniștit , nu sunt case pe lângă..fără niciun fir de om pe aici..in fața noastră este o bancă și în fața băncii dai fix de lac..care pare să aibă o apă atât de curată. Luna se lasă văzută și în apa..și apă de aude ușor mișcădu-se..stele la fel se las văzute pe apa.

- Ia loc. Îmi mut privirea către mattia și fac cum îmi spune , mă pun pe bancă , și îmi dus picioarele în brațele mele învelindu-ma toată. Mattia se așează și el pe bancă și a-și putea citii in privirea lui numai relaxare și plăcere.

- De ce m-ai adus aici? Spun punandu-mi capul pe genunchi mei și privindu-l.

Reușesc să spun.

- Pentru că , locul ăsta îmi dă pace. De fiecare dată când mă simt singur..vin aici și stau , mă relaxează locul ăsta.

De ce se simte singur?..

- Te cred..

- De fapt te-am adus aici..pentru că altundeva nu aveam unde sa mergem , spune zâmbit dat imediat ce îmi dau ochii peste cap devine serios.

De ce naiba devine așa serios!

- Spune-mi despre tine , Lysandra.

- Nu e prea multă chestie de știut despre mine..știi doar că am 21 de ani..muncesc unde ai vazut..și am un trecut nu prea bun.

- De ce ,, nu prea bun "?

- Eh..să lăsăm trecutul in urmă.. zi-mi tu despre tine.

Oftează.

Am spus ceva rău?

- Nu prea e mult de știut de mine. Spune acesta serios.

- Nu prea cred! Pari misterios!

- Serios? Spune acesta pe un ton..rânjit. atunci daca par misterios , nu cred că ai vrea să-mi asculți viața. Crede-mă.

- Ce este așa se rău?

- Totul este așa de rău , așa de rău este că te-am adus pe tine aici.

Aia..mă durut...puțin mai mult..

- Dar..tu mai scos din casă...spun lăsând privirea in jos.

- Da , ai dreptate , mai bine te lăsăm acasă la tine. Hai sa mergem te duc acasă , spune acesta ridicăndu-se in picioare.

- Îmi poți spune ce am spus rău?..eu doa-

- Ugh te rog! Nu mai fii așa , zici că ești copil mic. Hai odată.

- Copil.. copil mic? Tu zici că ești copil mic! Nu eu! Ok? Nu eu am fost aia care a fost forțată să iasă din casă!

- Ai dreptate! Eu sunt prostul aici!

- Cu placere! Am sa merg singura , nu vreau sa merg cu o persoana care vine la mine acasă , mă ia pe sus că nebunul și mă aduce într-un loc liniștit că mai apoi să-mi spună că ,, așa de rău este că te-am adus pe tine aici " Zici că ești copil mic! " îl imit iar acesta , sta și se uită la mine.

Îmi dau ochii peste cap și fără să mai spun mic îi aruncă plapuma și mă duc spre drumul care încerca să îl țin minte că sa ajung acasă.

••••