Virgin Soul

Cap.44.Scar

Ma trezesc dimineața în camera lui Lucas .Mirosul de clătite și cafea e în toată camera .Îmi întorc capul și vad o tava cu cafea și clătite cu un bilețel . " Am mers sa fac o revizie mașinii .Mănâncă asta pana ma întorc " .Zâmbesc larg și mănânc ce mi-a lăsat .Ma îmbarc și ma pregătesc pentru ziua de azi .După ce ma asigur ca oglinda nu se face praf ,cobor ca sa spăl vasele din care am mâncat . 

- Buna dimineața , îngeraș .Ma saluta mama lui Lucas .

-Buna , nu știam ca sunteți aici .zic eu și dau drumul la apa calda .

-Am venit aseară de la conferința .spune ea și se întinde după un flacon de pastile 

Mama lui Lucas bea pastilele și apoi se uita la mine zâmbitor .

-Nu știu de ce , dar simt ca tu și Lucas sunteți făcuți unul pentru celalalt .De când ești tu în viata lui e din nou băiatul adevărat care a fost mereu .Nu își mai petrece nopțile aiurea , nu mai fumează asa mult , și nu l-am mai văzut beat .

Zâmbesc și oftez , apoi continui sa spăl vasele .Mama lui Lucas iese din bucătărie fredonând .Femeia asta e o femeie speciala .L-a adoptat pe Lucas și trăiește fără soțul ei de ceva vreme . 

Ies din bucătărie si o vad pe mama lui Lucas încercând sa închidă un geam .Merg și o ajut .Își trage mânecile de la bluza verde pe care o purta și își pune mâinile in sold .

- Devin tot mai scunda ... oftează ea amuzanta . 

-Stați liniștita , geamul asta e la cel puțin 1,90 m de pământ , practic nici Lucas nu ajunge la el .zic eu și rad

Îmi cobor privirea la bratele ei ... pielea ei ... e cicatrizata , de la arsuri de foc .

-Oh astea ? întreabă ea când își da seama la ce ma uitam 

-Ma scuzați ...zic eu rușinata 

Oh , Melody ! Nu te-au învățat ai tai sa nu te holbezi la oamenii cu dificultăți ? 

-Am avut un accident acum 4 ani .Se mai întâmpla .zice ea și zâmbește 

Acum 4 ani ... și tata a murit acum 4 ani .

-Tatăl meu a murit într-un incendiu acum 4 ani ... zic eu și ma abțin sa nu plâng . 

-Cum asa ? zice ea mirata și își pune mana pe spatele meu 

-A salvat o femeie ...era pompier .murmur eu 

- Ce act nobil ! exclama ea 

-Știu ... dacă nu era femeia aia neîndemânatica tata ar fi fost aici cu mine , nu plecat .

-Accidentele se întâmpla , draga mea . zice ea și încearcă sa ma facă sa nu îmi dau drumul la lacrimile amare pe care le țineam în ochi .

-Dumneavoastră ...cum ați ...spun eu dar ma opresc .Iar devin prea băgăreața

-Eram la munte , și eram cu fratele lui Lucas .A izbucnit un foc ...

-De asta fratele lui Lucas nu are un picior ?

-Da , de asta .E m-am ales cu arsuri mari , și dacă nu eram salvata , nu as mai fi fost aici ...zice ea și ne așezam amândouă pe canapea .

Înghit în sec și suflu greu .Îmi ridic privirea și ii vad fata gânditoare dar totuși vesela .Ma uit atent la ea .

| Amintire | 

- Tata ! strig eu din bratele bunicului 

Flăcările ardeau casa vecinei noastre .căldura ajungea pana la fata mea , și îmi usca lacrimile .

-Tata ! strig eu cu toată puterea și ma las în bratele lui bunicul .

Ma uit la cer când simt un junghi în inima ...

| Sfârșitul amintirii |

- Tu ! strig eu și arat către mama lui Lucas , după ce îmi revin din gânduri 

-Ce , draga mea ?spune ea și își pune mana pe umărul meu și îmi zâmbește frumos 

-Tu ! Tata te-a salvat ! zic eu și tip cat de tare pot 

- Carol ? Carol e tatăl tău ? întreabă ea socata

- Tata ! E tata ! Tu ! Din vina ta , tata nu mai e aici ! Din vina ta am crescut fără tata ! Te urăsc ! Tatăl meu ți-a salvat viata , pe a ta și pe a fiului tău nesuferit ! strig eu și pufnesc în plâns .

Chiar în momentul ala ușa de la casa se deschide și Lucas intra zâmbitor .Zâmbetul ii pălește când ma vede plina de nervi și lacrimi .Fuge spre mine și se uita la mine cu o fata confuza.

-Va urăsc ! Pe tine și pe fiul tău ! zic eu și ma ridic de pe canapea 

-Melody ! striga Lucas în timp ce eu ma îndrept spre ușa 

-Lasă-ma ! strig eu și ies val vârtej din casa .

Fug cat de tare pot .Nu pot sa cred ca femeia din vina căreia tata nu mai e , e chiar mama lui Lucas .Ma trântesc de un perete de cărămida și încep sa plâng amarnic .Nu , asta nu e real ! De ce ea ?! Femeia aia mi-a ruinat viata , mi-a luat cea mai draga ființa de pe pământ . Din vina ei , tata nu a fost cu mine când am absolvit scoală gimnaziala , când am absolvit liceul , la concursurile mele , la balul bobocilor ! Ea e persoana care mi-a ucis tatăl .Nu ea l-a ucis , dar ea a contribuit la moartea lui .

Tot corpul îmi tremura , lacrimile îmi ard fata , ochii umflați sunt incapabili sa mai vadă .Nu vad , nu aud .Nu aud nimic în afară de suspinele mele puternice . E doar vina familiei ăleia nesuferite .De ce în ziua aia ? De ce focul ? De ce tata ? De ce eu ? Mereu trebuie ca cineva sa moara ? Și de ce femeia asta nesuferita nu m-a cautat ? Nu ii pare rău ca mi-am pierdut tatăl din vina ei ? Nu s-a interesat de mine ? Nu i-a pasat de nimic ?