Virgin Soul

Cap.30. Sad night

Ma trezesc dimineața cu lacrimile uscate pe fata. Patul e plin de șervetele și medalioanele noastre sunt aruncate pe undeva prin pat .Ma ridic alene din pat și îmi aranjez puțin parul. După un dus lung și trist în care am plâns iar îmi iau o carte și încep sa citesc .

-- După 8 ore---

" Rowan a știut mereu ca iubirea învinge " ...asa se termina cartea ?

-Minciuni ! strig eu și arunc cat pot de tare cartea în perete . 

- Ce ți-a făcut biata carte ? aud o voce

Ma întorc cu fata la ușa și îl vad pe Lucas cu ochii roșii uitându-se trist . 

- Ieși ! strig eu și ma învelesc 

Lucas se apropie de mine cu pași lenți .

- Ieși am zis ! Tu m-ai dat afara și eu te dau acum ! Ieși în pana mea de aici ! Mâncate-ar pisicile ! zic eu și îmi bag capul sub plapuma .

Stau sub plapuma și aud ușa închizându-se .

-Ce idiot ... zic eu și oftez.

- Știu , știu ca sunt idiot ...aud vocea lui Lucas iar .

- Nu ai ieșit ? întreb eu și ies cu capul de sub pătura.

- Nu , doar am închis ușa ca sa putem vorbi .

- Nu vreau sa vorbesc cu tine . Nu te apropia de mine , bestie ce ești ! zic eu și ma trag în coltul patului.

- Nu iți fac nimic , promit . Stau aici dacă vrei , doar asculta-ma .

- Sa te ascult ? Nu crezi ca te-am ascultat destul ieri când țipai la mine ? Nu crezi ca ar fi trebuit sa ma asculți și tu atunci ? De ce te-as asculta?

- Pentru ca îmi pare rău ... zice el și își ia medalionul și și-l pune la gat . 

Ia medalionul meu și mi-l întinde.,

- Nu port aia ... dai-o altei fete . zic eu și ii împing medalionul , care cade pe jos zgomotos .

- Bine , rămâne la tine . Anunța-ma când ...

- când ce ? Nu te anunț nimic . Nu vreau sa mai vorbești cu mine . Ai promis ca o sa ai grija . Știai ca sunt făcut din porțelan ce dracu ți-a venit sa strigi asa la mine ? Ce făcusem rău ? Cu ce sunt eu de vina ca nu te știi controla ? întreb eu și încep sa plâng iar 

Lucas vine spre mine încet . Se pune Lânga mine și îmi șterge lacrimile . ma trage la pieptul lui și îmi mângâie parul.

- Shhh ... îmi pare rău , sunt un idiot . Măcar , nu ma ura . 

- Nu te-as putea ura , dar asta a durut asa tare ca nu cred ca iți dai seama .zic eu și ma trag 

- Știu...

- De ce ai ochii asa ? îl întreb eu curioasa și îmi șterg fata 

-Nu contează .Te las , suna-ma dacă ai nevoie de mine . zice el și se ridica

- Ramai dacă ochii tai sunt asa pentru ca ai plâns . zic eu și îl trag de mana 

Lucas se întoarce și închide ochii . Înghite în sec și trage aer în piept .

- Eu nu plâng . zice și își continua drumul 

- Lucas ? întreb eu ținându-mi lacrimile în frâu

- Ce ? întreabă cu speranța în ochi

- Închide ușa când ieși . zic eu și îmi înghit nodul care mi s-a format 

Lucas iese cu pași apăsați și închide ușa. Ma afund cu fata în perna și încep sa plâng iar cu toată puterea mea . Iau medalionul de pe jos și ma uit la el .

- Al dracu' medalion ... nu ai nici un rost . Sunt prima iubita oficiala a unui monstru . Îmi doresc sa nu fi ajuns aici . 
De ce trebuie sa doară iubirea?Urăsc situația asta. Vreau sa fie cu mine acum...dacă a plecat la majoreta aia enervantă? El nu plânge... prostii , știu ca a plâns. .. simt asta.