Virgin Soul

Cap.23. The big moment

Hei cititori , vreau sa va mulțumesc de lecturi :) . Și ii mulțumesc lui GlitterNightmare a cărei poveste dramatica de dragoste m-a inspirat . Ea mi-a arătat ca iubirea nu învinge mereu . 

Am primit încă o provocare : Cineva m-a întrebat dacă sunt într-o relație și da , am un prieten și suntem împreuna  de un an și 3 luni . Numele lui e David și e mai mare decât mine cu un an . 

Va las sa citiți , Bafta :)

Azi-noapte am dormit la azil , fără Lucas . Am stat toată noaptea și m-am gândit la sărmana doamna Felix . Merita ceva mai bun , merita sa iubească . Dacă Lucas e iubirea vieții mele și nu o sa mai iubesc ? Acum eu și Lucas putem zice ca suntem mai mult de cat prieteni dar ... eu nu știu dacă el ma iubește sau vrea doar sa stea cu mine ca și cu restul fetelor . 

Stau în fata liceului și aștept sa înceteze ploaia pentru ca nu am umbrela și urăsc sa ma ud . De ce nu îmi iau umbrela ? Ce naiva ești Melody ! Ploaia asta e ca potopul . Bălțile dau pe dinafara , canalizările anunța ca cedează ... urăsc zilele ploioase din New York . 

Ma așez pe scările acoperite de o copertina mare și aștept sa se termine sfârșitul lumii , urgia din fata ochilor mei . Dintr-o data simt doua mâini care îmi acoperă ochii .

- Ghici cine e ? întreabă persoana misterioasa

- Lucas , ești singurul meu prieten , numai tu poți sa fi ! 

Lucas îmi pun o umbrela in mana .

- Ești în New York , iarna ... știi ce e asta ? O umbrela . Vrei sa te învăț cum se folosește ? 

- Lucas ! Termina ! Sunt obosita și iritata dacă nu vrei bătaie  taci dracu' ! tip eu și deschid umbrela . 

Lucas ma ia de mana și ma ridica de pe scări . Ieșim și ne ducem spre casa lui prin ploaie sub umbrela uriașa pe care a adus-o . 

- Ți s-a mai spus ca ești ușor iritabila ? întreabă Lucas și îmi strânge mana în palma lui

- Nu , nu mi s-a mai spus . Scuze . zic eu și îmi pun capul pe umărul lui 

O rafala de vânt da umbrela peste cap apoi o arunca într-un pom fata frunze . Lucas începe sa rada haotic 

- Ce razi a ? Ploua ca la sfârșitul lumii și nu avem umbrela . 

- Pai exact . zice el și ma ia iar de mana 

- Ești ciudat . Am un prieten ciudat . zic eu și îl trag sub copertina unui magazin 

Lucas se întristează brusc ... am zis ceva greșit ? Nu știu ce sa fac . Abia m-am abținut sa nu fac infarct când m-a luat de mana .

- Lucas ? Ești bine ? 

- Da , sunt ok . zice el și își aranjează parul ud . 

- Minți .zic eu și ma uit serios la el 

- Bine , da , nu sunt asa ok . Ma simt ciudat ... ești prima fata pentru care simt asta și tu tot prietenul Tău îmi zici . zice el încercând sa zâmbească

- E rău ? Adică ce e rău în asta ? zic eu îngrijorata

- Melody , te iubesc ok ? Nu mai sunt prietenul tău ! zice el nervos 

- Atunci ești ... amicul cu care ma țin de mana ? Băiatul la care țin ? 

- Iubit ! Sunt iubitul Tău ! zice el și se uita la mine cu ochii măriți 

- Iu ...iubit ? Adică ... Oh Lucas nu pot ! Chestia asta cu noi. Adică acum câteva zile eram abia amici și acum zici ca ma iubești ? Îmi e asa greu sa te cred , nu o pot face ! Vreau sa te fac fericit dar acum ca relația asta suna asa oficial și real nu știu ce sa fac . Adică asta ar însemna sa ne sărutam ... eu nu știu sa sărut . Ar însemna sa mergem de mana pe strada ... eu nu vreau sa iți stric reputația ... Lucas , te iubesc , și o fac cu adevărat dar eu nu sunt făcuta pentru asta . zic eu în lacrimi

Îl las pe Lucas de mana și o iau la fuga prin ploaie . Habar nu am unde merg . Ploaia e asa deasa ca îmi blochează privirea . Sunt uda pana la piele dar chiar nu puteam sa mai stau acolo . 

- Melody !  striga Lucas care normal ca fuge După mine 

Lucas ma prinde de mana și ma întoarce spre el . Își da parul ud de pe fata și ma privește îngrijorat .

- O sa răcești iar , Melody . zice el și ma trage la piept 

- Lasă-ma . Nu vrei o tocilara . zic eu și îmi ridic privirea din pământ 

- Ba vreau . Vreau una rău de tot . dacă mai fugi de mine o sa fiu nevoit sa te leg de mine . Am făcut asta cu câinele meu , nu ma face sa o fac și cu tine . 

- Nu pot face asta nu înțelegi ? 

- Înțeleg . Dar o sa te ajut sa o faci . Dar am nevoie sa ma lași sa te ajut . 

- Și dacă o sa doară ?

- Nu doare . Am eu grija sa nu doară 

- Doamna Felix a iubit o singura data în viata și acum...

- Nu . ma întrerupe Lucas

- Ce nu ?

- Nu o sa fi ca ea . Hai acasă . zice el și ma trage După el 

Îmi cuprinde mana și se oprește brusc .

- Ce ? întreb eu confuza

Lucas îmi da parul ud de pe fata și ma privește iar cald . Mor de frig dar privirea lui ma topește .Își pune mana pe fata mea și îmi ridica privirea . Își pune degetul mare pe buzele mele și mi le mângâie . 

- Lucas eu ... 

Lucas se apleacă și ma săruta încet , abia atingându-ma , fără sa ma lase sa termin ce aveam de spus . Oh doamne... asta chiar se întâmpla ... Nu ! Adică Da! nu știu eu doar ... abia m-a atins cu buzele dar a fost asa bine și cald și toate cele ....magic .

Își ridica privirea și ma privește îngrijorat . 

- Mi-a plăcut . zic eu și îmi cobor privirea în pământ . 

Lucas îmi ridica fata și ma privește iar . 

- Chiar ? Chiar ți-a plăcut ? întreabă el zâmbind 

- Da . zic eu și ii zâmbesc . 

Lucas ma săruta pe frunte și îmi zâmbește .

- Hai acasă ... suntem mai uzi ca apa . 

- Ce comparație aiurea , Lucas ! șoptesc eu 

Lucas ma strânge de mana și îmi scoate limba .

- Mie mi-a plăcut comparația . zice el și zâmbește ca un gangster 

- Mie mi-a plăcut sărutul . zic eu încet fără sa ma audă

- Te-am auzit ... șoptește Lucas și ma trage mai aproape de el .