Virgin Soul

Cap.22.No ,I can't

- 'Neața somnoroșilor . se aude o voce de femeie și camera se luminează 

Îmi deschid încet ochii și ma uit în camera . Mama lui Lucas dădea perdelele la o parte . Ma uit în jur și observ ca sunt în bratele lui Lucas . Îmi închid imediat ochii ca sa evit situația stânjenitoare în care mama lui Lucas se gândește de ce stau în bratele fiului ei . 

- Melody , draguța , poți sa deschizi ochii , te-am văzut . E prima ta zi de 18 ani ,nu ai voie sa întârzii la școală . zice mama lui Lucas și ma ajuta sa ma ridic din pat . 

- Nuuu ... geme Lucas și se baga cu capul sub plapuma oftând

- ce nu ? întreb la unison cu mama lui 

- Mai las-o aici ! zice Lucas și își scoate capul burzuluit de sub plapuma 

Eu și mama lui Lucas începem sa radem haotic de freza și fata lui Lucas . Mama lui Lucas iese din camera râzând și ne lasă singuri . 

- Mama ta e amuzanta și Drăguța . zic eu și ma pun Lânga el în pat 

- Ei na ! O moștenesc . zice el și ma ia în brate 

- Cu parul ala ma îndoiesc , Lasă-ma sa îl aranjez . zic eu și încep sa ii aranjez parul 

Lucas se uita la mine dulce și leneș în timp ce eu ma concentrez sa ii aranjez un fir de par rebel . Dintr-o data Lucas chicotește răgușit 

- Ce ? ce e ? 

- Fata ta de femeie concentrata e mai amuzanta de cat parul meu matinal . zice el și ne așezam în genunchi pe pat unul în fata altuia 

- Parul tău arata mai bine . zic eu și ii zâmbesc 

Lucas face o fata de cățeluș plouat

- Ce ?

- Te rog sa nu mergi azi la scoală ... 

- Lucas , nu . Am sa merg la școala dacă ma simt bine . 

- Ok ... dar înainte de asta trebuie sa ma îmbrățișezi . zice el și își desface bratele 

Ma arunc în bratele lui și ma afund acolo . 

- Mai ții minte când nu știai sa îmbrățișezi ? întreabă el și ma tine la pieptul lui 

- Nici acum nu ma pricep asa bine . 

- O sa te pricepi . 

- Oh doamne nu pot sa cred ca mai sunt doua zile de scoală . zic eu și ii zâmbesc 

- știu ... doua zile de școală și gata cu liceul , Melody ... iar eu doua zile și gata cu facultatea . 

- Pai și ceilalți 3 ani de facultate ?

- Nu am nevoie de ei . Nu îmi place facultatea . O sa moștenesc afacerea tatălui meu .

- Afacere ? Ce afacere ?

- O firma de design . 

- O sa fi designer ? întreb eu amuzata 

- Nu rade ! Îmi place . zice el supărat

- Nu rad . O sa fi designer . Tare ! zic eu și ii zâmbesc cald .

-- După școală --

Ma întorc la azil dar doamna Felix ma întâmpina trista cu o fata dezamăgita .

- Doamna Felix , sunteți bine ? întreb eu îngrijorata și o așez pe patul din camera ei .

Nu am mai intrat aici si camera nu arata asa cum îmi imaginam ... o camera întunecata , cu tematica vișinie și neagra , lucruri antice peste tot și ... doamna Felix într-o transa de supărare totala .

- A murit... murmura ea

- Cine a murit ? întreb eu socata și ma apropii de ea

- Troy ... bărbatul , singurul bărbat pe care l-am iubit în viata mea . zice ea fără sa se miște și o lacrima ii străbate obrazul stafidit 

- Îmi pare rău ... de ce a murit ?

- Diabet . Troy avea diabet iar acum la vârsta de 84 de ani a murit ... zice el cu buzele tremurânde

- Îmi spuneți va rog povestea cu Troy ?

- Eu și Troy ne cunoșteam , eram amici , pana într-o zi când a apărut fata asta noua ... păreau făcuți unul pentru altul . Eu am dispărut încet din viata lui ... m-am ascuns După lacrimi și faima . Nu am mai iubit niciodată . Fata aia l-a înșelat pe Troy iar el a rămas singur . Voiam sa ii zic ca îl iubesc și ca o sa o fac mereu dar când am fost la el am aflat ca a murit acum o săptămâna ... încă îl iubesc .Zice doamna Felix și își șterge o lacrima ajunsa deja pe piept 

- Și Troy nu va iubea ?

- Am sperat asta mereu dar nu , nu ma iubea . 

- Și soția lui ? 

- femeia aia ... Tamar ... l-a rânit . Dacă nu era ea puteam rămâne prieteni . După venirea ei lumea mea s-a stins . Troy m-a alungat din lumea lui ... zice  uitându-se în gol 

- Doamna Felix și nepoata ? Cum aveți nepoata dacă nu aveți copii 

- E nepoata surorii mele... 

- Chiar nu ați ma iubit ?

- Nu , nu ca pe Troy . El dădea aripi inimii mele , muzica dansului meu , echilibru mersului meu ... 

Doamna Felix zâmbește 

- Poate acum își da seama cat de mult îl iubiți... zic eu și ii zâmbesc 

- Știu ... și mereu o sa îl iubesc la fel . 

Eu și doamna Felix ne îmbrățișam și părăsesc camera întunecata . Biata doamna Felix ... oare e adevărat ca iubești cu adevărat o singura data în viata ? E adevărat ca inima are doar doua jumătăți și când dai cuiva una nu mai ai ce da următorului ? Hm... nu vreau sa rămân fără inima ... nu știu cum e sa iubești intens dar vreau... îmi e totuși frica ... foarte frica .