Povești cu tâlc

Vinovatul dovedit

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam ușoare bucățile de unt pe care tocmai le cumparase de la un țăran și le așeză pe cântar. Când colo, ce sa vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântarea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că țăranul înșela lumea și cerând, bineînțeles, pedepsirea acestuia.

N-au trecut nici două ceasuri și țăranul a fost adus in fața judecatorului, care l-a amenințat:

- Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înșeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.

- Să-mi fie iertat - zise țăranul - dar sunt nevinovat.

- Cum îndrăznești să minți? sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăți de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideți pe acest șarlatan, care a încercat să mă păcălească!

- Așa este, omule ? spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?

- Al meu este, însă, vedeți dumneavoastră, eu nu am prea mulți bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani și pentru greutăți, așa că pun unt pe un braț al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care - zice el - are 1 kg. Acum, daca pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vina am?

Auzind una ca asta, judecatorul a cântărit imediat o pâine și, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul țăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înșela oamenii, dar mai dorea și să fie aspru pedepsit cel care ar fi facut exact ca el.

Cel ce vrea să înșele, singur se înșeală. Chiar dacă nu vede nici un om greșeal sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci cand îl mai descoperă și oamenii, rușinea este cu atât mai mare.

Sursa: CrestinOrtodox.ro