Povești cu tâlc

Dar din dar

   Într-o țară îndepărtată, uitată de vreme, trăia odată un rege bun, credincios și darnic. Avea mereu câte o vorbă bună pentru fiecare om pe care îl întâlnea, fie el nobil curtean, oștean, sau om simplu din popor.
Însă era mâhnit, deoarece vedea că supușii săi au o viață grea, că sunt înfometați, apăsați de griji și triști.

  La palat își întreba mereu boierii, cei răspunzători de binele poporului...

— Dar mărite rege, spuneau ei zâmbind larg cu fețele plesnind de sănătate și îmbuibare, noi avem grijă de ei, nu-i asuprim și le oferim răsplată dreaptă pentru munca lor!

Oamenii de rând, întrebați de rege, lăsau capul în jos. Nu îndrăzneau să îi acuze pe boieri, temându-se de răzbunarea acestora.

— Doamne, se ruga regele, știu prea bine că oamenii din regat suferă, că sunt nedreptățiți și umiliți, le văd în ochi tristețe și teamă, dar nu știu care dintre boieri se poartă urât și care îi miluiește. Te rog, luminează-mi mintea și învață-mă, spre binele oamenilor, cum să fac și să-i dezvăț pe boierii cei răi.

   Și iată că rugile sale n-au fost în zadar. Într-una din nopți, i se arată în vis chiar îngerul său păzitor, care-l îndruma ce și cum să facă...

   A doua zi, trimise vorbă tuturor boierilor să vină la palat.

— Cinstiți boieri, îi întâmpină el cu un zâmbet larg pe boierii adunați în sala tronului, mâine seară voi da o masă în cinstea voastră. Fiecare va fi servit după cum se cuvine rangului și meritului său. Vă poftesc așadar, împreună cu soțiile domniilor voastre, să vă alăturați nouă, să ne veselim și să mulțumim Domnului pentru toate cele!

Boierii plecară degrabă la casele lor, încântați și nerăbdători, dar și foarte preocupați de felul în care se vor prezenta a doua zi la curtea regelui.

   În timpul acesta, regele își schimbă straiele, punându-și unele simple, chiar ponosite, ca un om de rând, din popor, luă o traistă și-un toiag și porni la drum.
   Opri la prima casă arătoasă ce-i ieși în cale și bătu la poartă.

— Cine-i acolo? se răsti înțepată jupâneasa, ieșind la ușa casei.

— Om sărman, răspunse regele, slugarnic. Vă rog cu umilință să-mi dați ceva de mâncare. Vin de la drum lung și-s obosit... Am auzit că boierii de aici sunt darnici și omenoși. Vă rog, așadar, să mă miluiți cu ceva de pomană!

— Hei, fato! strigă cucoana pe fetișcana care mătura prin curte. Mergi la bucătărie, vezi că sunt niște resturi de mâncare într-o strachină. Erau pentru câini, dar dacă s-a ivit cerșetorul acesta, dă-i-le lui!

Slujnica se duse degrabă, luă mâncarea și i-o dădu sărmanului.
Regele luă cu grijă resturile și le așeză în traistă, mulțumindu-i fetei.

   Porni din nou la drum, oprind la următoarea casă bogată. Apoi la alta, și tot așa, până bătu la porțile tuturor boierilor. De la unii, n-a primit nimic, de la alții merinde vechi sau resturi, bucăți uscate de pâine, dar și bucate gustoase și proaspete de la cei buni la suflet și milostivi.
Regele privea cu luare aminte tot ce i se oferea și le așeza cu grijă în traistă...

  Dar iată că veni și seara mult așteptată. Boierii însoțiți de nevestele lor, soseau în călești elegante, trase de cai puternici și frumos țesălați. Coborau din caleștile lor lucitoare în straie pompoase din mătăsuri scumpe. Nevestele boierilor, uscățive sau plinuțe, erau toate încorsetate, purtând bijuterii enorme pe degete leneșe, șiraguri de coliere imense de mărgele, de te minunai că nu se apleacă de atâta greutate.
Pășeau elegant și țanțoș în sala tronului și se așezau pe scaunele împodobite cu brocarturi și perne.

   După ce toți invitații au venit, regele se ridică vesel și închină un pahar.

— Vă mulțumesc, dragii mei boieri și nobili, că ați onorat invitația mea. Vreau ca această masă să fie de pomină și fiecare să-și amintească mereu felul în care a fost tratat astăzi, aici.

   Toți boierii priveau încântați și mulțumiți că se află la așa o masă și că se bucură de atâta cinste regească.

   Regele bătu din palme, iar slujitorii, purtând tipsii de aur și argint intrară îndată cu bucatele mult așteptate și serviră fiecăruia în parte, câte o tipsie. Boierii și jupânesele așteptau cu mare nerăbdare și poftă, mâncăruri nemaipomenite, gustoase și frumos mirositoare.
Însă încremeniră de uimire când priviră la farfurii...

   Privirile boierilor și jupâneselor care așteptaseră cu nerăbdare bucatele nemaipomenite, erau întrebătoare sau iritate, unele acuzatoare, altele posomorâte. Dar nimeni nu spunea o vorbă...

   În fața fiecărui boier se aflau bucatele pe care aceștia le oferiseră în ajun cerșetorului care le ceruse pomană. Așadar, unii aveau resturi de mâncare râncedă, alții pâine uscată și mucegăită, ori zeamă soioasă, și doar câțiva mâncare bună, de Doamne-ajută.

— Ei, ce spuneți, onorabili boieri? Îi întrebă regele. Cum vi se par felurile servite în această seară?

Dar nu primi niciun răspuns, așa că le spuse în continuare:

— Acestea au fost bucatele pe care mi le-ați oferit ieri, când am venit la voi, sub înfățișare de om sărman, și v-am cerut de mâncare. Așa că țineți minte: tot ce s-a întâmplat astăzi să vă fie învățătură de minte, iar lecția aceasta să vă servească drept povață. Să vă schimbați felul cum vă tratați supușii! Și să Îi mulțumiți Domnului că învățăturile au venit pe această cale și nu pe una grea și dureroasă, cum vor veni data viitoare, de nu vă veți schimba!

  Și așa, regele, sfătuit de înger, și-a pedepsit boierii cu multă blândețe și i-a dezvățat de apucăturile rele. Iar aceștia, rușinați, au acceptat pedeapsa, cu supunere, și au început să se schimbe.
În cei sărmani și nevoiași se vedeau pe ei, la masa regelui, primind resturile de mâncare pe care ei înșiși le oferiseră acestuia...

Așa este și în viață: mai devreme sau mai târziu, primești ceea ce ai dăruit!
Dacă ești om bun și dăruiești, în primul rând, dragoste și înțelegere, de asta vei avea și tu parte. 
  O vorbă frumoasă și înțeleaptă din bătrâni spune că "bine faci, bine găsești!".

Autor: Leon Magdan
Publicare Wattpad: EllyEliza