Încercare

317 22 11
                                    

  
  Se povestește că un împărat a organizat o mare întrecere la care urmau să participe toți tinerii din împărăția sa. Câștigătorul urma să primească o pungă de aur. Linia de sosire era în curtea palatului.

Cursa a început și alegătorii, au avut surpriza, ca la mijlocul drumului, care ducea la palatul împărătesc, să găsească o grămadă înaltă de pietre. Unii au trecut pe lângă, alții pe deasupra, și până la urmă, au ajuns în curtea palatului. Toți concurenții au trecut linia de sosire, cu excepția unuia. Împăratul nu a declarat cursa terminată.

După o vreme, un alergător a pășit pe poartă. A ridicat o mână însângerată și a spus:
   "O, împărate, îmi pare rău că am sosit așa de târziu, dar în mijlocul drumului am dat peste o gramadă de pietre și mi-a luat ceva vreme să le dau la o parte. Ba chiar m-am și rănit. O, preamărite împărate, iar sub grămada de pietre am găsit această pungă cu aur."

Și împăratul a răspuns:
"Fiule, tu ai câștigat cursa!"

* * *

Ceva asemănător se petrece și pe calea credinței. Împăratul ceresc permite, ca pe calea noastră să se găsească adeseori încercări, greutăți, necazuri, neplăceri, suferințe, care pot părea ca niște pietre, pe care firea noastră pământească ar vrea să le ocolească. Dar tocmai sub aceste pietre - încercări - găsim o învățătură cu mult mai de preț decât aurul care piere. O învățătură care duce la biruință!

Publicare wattpad: EllyEliza
Autor: necunoscut

Povești cu tâlcUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum