Povești cu tâlc

Ultimul fluturaș

Băiatul și-a pus hainele pentru frig și i-a spus tatălui său:
   
-Ok, tată, sunt gata!
   
Tatăl său, pastorul, i-a spus:
    
- Gata pentru ce?
    
- Tată, e timpul să ieșim afară și să împărțim fluturașii.
     
Tata a răspuns:
      
-Fiule, e foarte frig  afară și plouă.
      
Băiatul îl privi pe tatăl său cu surprindere și spuse:
       
- Dar, tata, oamenii trebuie să știe despre Dumnezeu chiar și în zilele ploioase!
       
Tatăl a răspuns:
      
- Fiule, nu voi ieși afară în acest moment.
     
Cu disperare, băiatul a spus:
      
- Tată, pot să merg singur? Te rog!
      
Tatăl său ezită o clipă și apoi spuse:
       
- Fiule, poți merge... Iată fluturașii, fii atent!
        
- Mulțumesc tată!
        
Și, cu aceasta, fiul a plecat prin ploaie. Copilul de 11 ani a mers pe toate străzile orașului, predând fluturașii către oamenii pe care îi vedea. După 2 ore de mers pe jos în ploaie, frig, s-a oprit la un colț și s-a uitat să vadă dacă mai este cineva căruia ar putea să îi dea un fluturas, dar străzile erau complet pustii. Apoi s-a întors spre prima casă pe care a văzut-o, s-a îndreptat spre ușa din față, a sunat de mai multe ori și a așteptat, dar nimeni nu a răspuns. În cele din urmă, băiatul a dat să plece, dar ceva l-a oprit. S-a întors și a început din nou să sune și să bată cu putere în ușă. Încă mai aștepta, ceva îl ținea acolo în fața ușii. A sunat din nou clopotul și de data aceasta ușa s-a deschis încet. O doamnă cu o privire foarte tristă a ieșit afară și i-a spus încet:
      
- Ce pot face pentru tine, fiule?
      
Cu ochi radianți și un zâmbet care îi tăia cuvintele, băiatul spuse:
       
- Doamnă, îmi pare rău dacă vă deranjez, dar vreau doar să vă spun... DUMNEZEU într-adevăr vă iubește și am venit să vă dau ultimul meu fluturaș și să vă vorbesc despre Dumnezeu și dragostea Lui.
    
Băiatul i-a dat fluturașul și a plecat. Doamna a spus:  
  
- Mulțumesc, fiule, și DUMNEZEU să te binecuvânteze!
    
În următoarea duminică dimineață, pastorul era la amvon și când a început serviciul, el a întrebat:
     
- Are cineva o mărturie sau ceva ce vrea să o împărtășească cu noi?
     
Cu blândețe, în rândul din spate al bisericii, o doamnă în vârstă s-a ridicat. Când a început să vorbească, o privire strălucitoare și glorioasă a răzbătut din ochii ei.
      
- Nimeni din această biserică nu mă cunoaște. Nu am fost niciodată aici, iar  duminica trecută nici măcar nu eram creștină. Soțul meu a decedat cu ceva timp în urmă, lăsându-mă complet singură în această lume. Duminica trecută a fost o zi deosebit de rece și ploioasă și la fel era și  în inima mea. În acea zi, am ajuns la capătul drumului, pentru că nu aveam nici o speranță sau dorință de a trăi. Apoi am luat un scaun și o frânghie și m-am urcat în podul casei mele. Am legat-o și am fixat un capăt al frânghiei pe canelurile acoperișului. Apoi am urcat pe scaun și am pus celălalt capăt al funiei în jurul gâtului.
Stând pe scaun, atît de singură și sfâșiată, eram pe punctul de a mă arunca, când, brusc, am auzit zgomotul puternic al soneriei. Apoi m-am gândit: „O să aștept un minut și oricine va fi, va pleca”. Am așteptat și am așteptat, dar soneria era mai insistentă, iar apoi persoana a început să lovească pe ușă. M-am întrebat cine ar putea fi? Nimeni nu-mi bate la ușă sau nu vine să mă vadă! Mi-am eliberat coarda de la gât și m-am dus la ușă, în timp ce soneria continua să sune din ce în ce mai insistent. Când am deschis ușa, nu am putut să cred ce mi-au văzut ochii: în fața ușii mele era cel mai strălucit și mai atent copil pe care l-am văzut vreodată. Zâmbetul lui – ohhh! – nu îl pot descrie! Cuvintele din gura lui au readus la viață  inima mea care murise cu mult timp în urmă, atunci când vocea angelică a spus: „Doamnă, vreau doar să spun că Dumnezeu va iubește cu adevărat”. Când îngerul mic a dispărut în frig și ploaie, am închis ușa și am citit fiecare cuvânt de pe pliant. Apoi am mers la mansardă pentru a scoate scaunul și frânghia. Nu mai aveam nevoie de ele. După cum vedeți, acum sunt o fiică fericită a Regelui. Pentru că adresa  bisericii a fost pe partea din spate a pliantului, am venit să vă mulțumesc personal pentru că îngerașul lui Dumnezeu a venit tocmai la timp și, într-adevăr, pentru a salva viața mea de la o eternitate în iad.

Toată lumea a strigat în biserică. Pastorul a coborât din amvon la primul banca din față, unde ședea micul înger. Și-a luat fiul în brațe și a strigat necontrolat. Probabil biserica nu a avut un moment mai glorios.

***

Amintiți-vă că mesajul lui DUMNEZEU poate aduce o mare diferență în viața cuiva!

Vestiți îndurările Domnului! (Isaia 63:7)

Text: LaviniaKrauzer
Autor: necunoscut