Povești cu tâlc

Regele cu patru neveste

Era odată un rege care avea patru neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra, pe care o îmbrăca cu straie din cele mai scumpe şi o trata cu cele mai savuroase delicatese. Îi dădea tot ce era mai bun.

De asemenea, o iubea şi pe a treia soție, şi ea era cea cu care se mândrea cel mai mult în fața regatelor vecine. Totuşi, regele trăia cu teama că această soție îl va lăsa într-o zi pentru un altul.

Regele o iubea şi pe cea de-a doua soție. Ea era confidenta lui – întotdeauna drăguță, înțelegătoare şi răbdătoare cu el. De câte ori regele avea o problemă, putea avea încredere în ea că îl va ajuta să treacă peste momentele grele.

Prima soție a regelui era foarte loială şi îşi adusese o mare contribuție în menținerea regatului. Totuşi, regele nu o iubea. Deşi ea îl iubea cu adevărat, el abia dacă o observa!

Într-o zi, regele simți că sfârşitul îi este aproape. Se gândi la viața lui plină şi îşi spuse: „Acum am patru soții cu mine, dar, când voi muri, voi fi singur.”

O chemă pe cea de-a patra nevastă și-i vorbi:

– Te-am iubit cel mai mult, ți-am dăruit cele mai frumoase haine şi ți-am arătat cea mai mare grijă. Acum, eu am să mor. Vrei să vii cu mine, să-mi ții companie?

– Nici vorbă! replică cea de-a patra soție şi plecă fără un alt cuvânt.

Răspunsul ei străpunse inima regelui ca un cuțit. Regele o chemă şi pe cea de-a treia soție și-i spuse:

– Te-am iubit toată viața mea. Acum, că mor, vrei să vii cu mine, să îmi ții companie?

- Nu! veni răspunsul celei de-a treia soții. Viața e prea bună! Când vei muri, mă voi recăsători!

Inima regelui se strânse de durere. Totuși, se gândi că mai are o speranță; o chemă şi pe cea de-a doua soție și-i vorbi:

– Întotdeauna am găsit la tine înțelegere şi ajutor şi mereu ai fost acolo pentru mine. Când voi muri, vrei să vii cu mine, să îmi ții companie?

- Îmi pare rău, nu te pot ajuta de această dată! replică cea de-a doua soție. Pot doar să te înmormântez și să vin la mormântul tău.

Regele fu devastat şi de acest răspuns. Apoi se auzi o voce:

– Eu te voi urma oriunde vei merge!

Regele se uită împrejur şi văzu că cea care rostise aceste cuvinte era prima soție. Era atât de slabă, pentru că suferise mult din cauza foamei şi a neglijării sale, dar îi zâmbea cald. Adânc îndurerat, regele spuse:

– Trebuia să fii avut mai multă grijă de tine când am avut ocazia!

* * *

În realitate, noi toți avem patru „soții” în viață.

Cea de-a patra este trupul nostru. Indiferent cât timp investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim.

Cea de a treia soție este averea noastră. Când murim, în mod cert ea merge la alții.

Cea de a doua soție reprezintă familia şi prietenii. Indiferent cât de apropiați ne-au fost în timpul vieții, ei nu pot decât să vină la mormântul nostru după ce nu mai suntem.

Prima soție este sufletul nostru. Adesea este neglijat în goana după averi, bunăstare şi putere. Totuși, sufletul este acela care ne va urma oriunde vom merge...

Publicare Wattpad: EllyEliza
Autor: necunoscut